Lupta lui Trump pentru Casa Albă

Într-un discurs ciudat, ţinut la jumătatea lunii iunie, Donald Trump şi-a anunţat candidatura la preşedinţia SUA. Parţial publicul a fost alcăuit din actoraşi de mâna a doua, recompensaţi fiecare cu câte 50 de dolari pentru prezenţă. Publicul s-a potrivit de minune întregului caracter al evenimentului - asemănător mai degrabă unui reality show decât campaniei unui posibil viitor lider al Casei Albe.

„China ne distruge”, a avertizat miliardarul american. Şi: „Voi dispune înălţarea unui zid uriaş la graniţa de sud, iar Mexicul îl va plăti.” Însă, la mijlocul lunii iunie, nimeni nu-şi putea imagina ceea ce a urmat: înstăritul novice în ale politicii a ajuns în fruntea listei candidaţilor conservatori la funcţia supremă în stat.

În ciuda, sau poate tocmai graţie afirmaţiilor sale, Trump are succes. Securitatea frontierelor, soarta veteranilor de război sau ambiţia de a reface supremaţia Americii cuceresc publicul. Ţinta şi-o ating şi săgeţile otrăvite aruncate în direcţia rivalilor.

„Îi ştiu eu pe politicieni“

Trump vizează baza republicanilor – mai ales pe susţinătorii mişcării conservatoare Tea Party. “Spune lucruri diferite faţă de restul politicienilor”, explică Sal Russo, preşedintele grupului californian Tea Party Express.

“S-ar putea ca discursurile sale să fie exagerate, dar are trecere fiindcă el este cel care reflectă furia şi frustrarea multora faţă de politica Washingtonului.”

Trump atinge coarda sensibilă a simpatizanţilor săi. “Îi ştiu eu pe politicieni”, a afirmat el de curând. “Toată viaţa am avut de-a face cu ei. Ei nu vor reuşi niciodată să facă America din nou măreaţă, cum era pe vremuri.”

Mesajele unui anti-politician adresate unui public anti-politic. Şi, desigur, tentativa de transformare a lipsei sale de experienţă politică într-un punct forte.

Însă tocmai lipsa rodajului politic îl face unic printre candidaţii la şefia Casei Albe – apreciază politologul John Hudak, membru al unui think thank din Washington. “N-a fost ales niciodată într-o funcţie publică. Şi nici n-a candidat vreodată la un asemenea job. Pentru SUA e o situaţie extrem de neobişnuită.”

Un nume cunoscut în întreaga lume

Trump, explică Hudak, profită de reputaţia şi de averea sa. “Numele său e cunoscut aproape oriunde. Iar lumea ştie şi de miliardele de dolari pe care se bazează. Este cel mai potrivit amalgam pentru a atrage atenţia.”

Într-adevăr, magnatul american are succes. Conform unui sondaj al societăţii RealClearPolitics, Trump se bucură de o susţinere de 18,2% - peste 4 procente în plus faţă de un alt cunoscut candidat al conservatorilor, Jeb Bush. Însă e prea devreme pentru a pronunţa vreun verdict. În lupta electorală din 2011-2012, Mitt Romney a surclasat patru candidaţi aflaţi iniţial mult înaintea sa.

Totuşi, Trump le creează republicanilor mult discomfort. Într-o convorbire telefonică, preşedintele partidului, Reince Priebus, i-a cerut candidatului miliardar să-şi tempereze tonul şi să se abţină de la a mai afirma că Mexicul îşi trimite traficanţii şi violatorii peste graniţă, în SUA.

Glume pe seama lui McCain

Cu toate acestea, cele mai acide discursuri ale lui Trump nu sunt la adresa Mexicului, ci la adresa fostului candidat al republicanilor la preşedinţia SUA, John McCain. De când a fost torturat în Vietnam, americanii îl consideră pe McCain un erou. Nu şi Donald Trump! “Mie îmi plac oamenii care nu se lasă prinşi”, adaugă miliardarul.

Cuvinte prin care Trump şi-a atras antipatia concurenţilor săi în cursa pentru preşedinţie. Unii dintre aceştia sunt de părere că, în cazul unei victorii electorale, n-ar fi deloc potrivit în funcţia de comandant suprem al forţelor armate şi că, din aceste considerente, ar trebui eliminat din cursă. Comentarii pe care Donald Trump le ignoră. Mai mult, magnatul nu şi-a cerut scuze pentru declaraţiile sale.

Chiar şi dacă va pierde din simpatia americanilor, implicit poziţia sa de lider în rândul candidaţilor, Trump va putea rămâne în cursă cât va dori. Cu ajutorul averii de care dispune. Participarea sa la prima dezbatere televizată, din data de 6 august, cu cei zece cei mai bine cotaţi dintr-un total de 16 candidaţi republicani, este asigurată.

Trump – candidat independent

Marea spaimă a republicanilor este posibilitatea lui Trump de a porni în lupta electorală pe cont propriu. Miliardarul s-a plâns într-un interviu că, din partea conducerii formaţiunii, nu beneficiază de sprijin aşa cum ar trebui. În opinia sa, “o nesăbuniţă” care l-ar putea determina să candidezeca independent.

“Pentru republicani ar putea fi un dezastru”, afirmă politologul John Hudak. “Într-o campanile în care republicanii sunt dependenţi de fiecare vot, Trump ar putea însemna înfrângerea lor chiar dacă el atrage numai cinci sau zece procente din alegători.”

“Dacă ar candida ca independent, Trump ar eşua”, crede politicianul Tea Party, Sal Russo. “Or, Trump nu e genul de om căruia îi place să facă greşeli.” Dimpotrivă, Hudak nu-i chiar atât de sigur: “Presupunând că ar candida ca independent şi Hillary Clinton învinge, comentariul lui Trump ar fi următorul: Clinton a devenit preşedinta SUA fiindcă republicanii nu s-au bazat pe mine. Altfel, eu aş fi câştigat.”