Lupta anticorupţie şi Curtea Constituţională

Reţeaua magistraţilor corupţi nu poate fi demantelată prin reforme, deoarece judecătorii sînt inamovibili. În cazul lor, nu rămîne decît să continue atenta supraveghere care a dus deja la cîteva rezultate spectaculoase.

E adevărat că şi CSM ar putea fi revigorat, dar este o chestiune de durată. Abia după schimbarea integrală a componenţei actualului Consiliu s-ar putea modifica şi impresia că cel mai înalt for al magistraţilor funcţionează mai curînd ca un sindicat decît ca o instanţă etică.

Aşadar, e vorba indiscutabil de un război de uzură, care trebuie dus fără pauze şi fără concesii. Dar în mod vădit, nu este destul. În anii din urmă, toate dosarele unor figuri de prim plan în politica românească s-au împotmolit la Curtea Constituţională.

Există aici două aspecte. În primul rînd, posibilitatea unui acces prea facil la Curte. Excepţiile de necostituţionalitate se ridică oricum, oricînd şi ele au ca rezultat nu doar mari amînări ale proceselelor ci, în anumite cazuri, chiar soluţii favorabile inculpaţilor.

S-a vorbit în anii din urmă de o restrîngere a posibilităţii de a invoca excepţia de necostituţionalitate sau de anulare a prevederii care permite suspendarea proceselor, dar pînă acum nu s-a făcut nimic. Este momentul ca subiectul să fie reluat.

În a doilea rînd, apare subiectul cel mai dureros şi cel mai sensibil: politizarea Curţii Constituţionale.

În anii trecuţi, a fost vădit că acest înalt for s-a găsit sub înrîurirea PSD. Nu în toate cazurile, CC fiind un for prea înalt ca să lucreze fără nici un discernămînt, dar cel puţin în acele situaţii de interes vital pentru PSD.

Influenţa acestui partid – şi într-un mod mai general al structurilor de putere create după 1989 – s-a manifestat în cazul lui Adrian Năstase şi al imunităţii parlamentare, în cazul lui Ion Iliescu şi al dosarelor mineriadei din iunie 1990 sau în cazul lui Dan Voiculescu şi al CNSAS.

De aici decurge însă un pericol foarte mare. PDL şi preşedintele Traian Băsescu ar putea fi tentaţi, din dorinţa de a contrabalansa repede şi fără emoţii influenţa PSD, să numească judecători cu rol preponderent politic, oameni „siguri“ aşa zicînd, care să nu producă surprize.

Iar pericolul nu este de neglijat dacă vedem că sînt deja preferaţi aceia care manifestă în primul rînd loialitate necondiţionată şi nu independenţă de gîndire. Cu timpul CC ar putea rămîne la fel de mediocră şi la fel de politizată, dar cu semn schimbat.

Sondajele de opinie din Germania arată că pe primul loc al încrederii publice se află pe mai departe Curtea Constituţională. În România în schimb, barometrele de opinie publică nici nu includ Curtea Constituţională în chestionar şi de aceea nu se poate spune nimic despre acest subiect.

Dar dacă ar fi să luăm ca indiciu comentariile tuturor partidelor politice din ultimii 5 ani, am ajunge, cu siguranţă, la un nivel al încrederii extrem de scăzut.

Este momentul ca România să facă reforme de substanţă şi să iasă din zodia înfruntării „tribale“. Curtea Constituţională este suverană şi de aceea ar trebui să fie un for cu adevărat respectat şi plasat fără dubii deasupra partidelor politice. Justiţia şi lupta împotriva corupţiei ar avea ele însele de profitat.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder