Luptă pe viaţă şi pe viaţă

Oamenii, care timp de o săptămână nu au mâncat şi băut nimic, au încercat cu disperare să se facă auziţi, luptând pentru acceptarea lor în societatea germană. De-a lungul unei săptămâni de neputinţe, cu leşinuri şi discuţii în van cu politicienii, solicitanţii de azil şi-au depăşit propriile limite.

"În pofida tututor, noi am încercat să comunicăm, să ţinem cont de reacţiile politice, pentru a putea să facem următorii paşi", a declarat unul dintre reprezentanţii grupării solicitanţilor de azil, care n-a recurs însă la greva foamei, precum partenerii săi. "Aici este vorba despre lucruri vitale. Protestatarii, pe de-o parte, încearcă să îşi trăiască viaţa cum-necum, iar pe de altă parte şi-o pun în pericol. Există o mare discrepanţă între acţiunile acestor oameni".

Protestul solicitanţilor de azil vizează cu precădere landul Bavaria, respectiv condiţiile în care, aici, aceşti oameni sunt nevoiţi să aştepte analizarea cererii de azil. Alexander Thal, reprezentantul Consiliului Bavarez pentru Refugiaţi, care cunoaşte bine situaţia, declară fără echivoc că "nu există nici un motiv pentru care aceşti oameni, cazaţi în lagăre pentru azilanţi, trebuie să aştepte cu anii o decizie. Pur şi simplu nu există nici un motiv de a-i face dependenţi de ajutoarele sociale şi de pacheţele cu mâncare. Situaţia ar trebui să se schimbe urgent".

Proceduri lungi şi greoaie

Autoritatea care decide în privinţa aprobării sau respingerii unei cereri de azil este Agenţia Federală pentru Migraţie şi Refugiaţi. Însă procedurile lungi, lipsa de personal şi legislaţia complicată blochează dosarele timp de ani de zile.

La toate acestea se adaugă şi faptul că în Bavaria, legea prevede ca toţi solicitanţii de azil să fie plasaţi, laolaltă, în foste cazărmi sau moteluri, care deja sunt supra-aglomerate. Astfel, aceşti oameni nu au nici o legătură cu lumea exterioară, recte societatea germană.

"Nu noi suntem cei care au creat sistemul şi care i-au modelat structurile. În schimb, ducem o existenţă care, în societatea germană, nu prea poate fi definită", a spus un tânăr iranian în timpul protestelor de la München.

Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât protestatarii, care provin din toate colţurile lumii, nu au întotdeauna doleanţe comune. Cu excepţia uneia, la care nu au renunţat nici acum, după ce poliţia i-a scos cu forţa din greva foamei, evacuând corturile în care se adăpostiseră: cu toţii vor să fie acceptaţi ca cetăţeni cu drepturi egale în Germania. Nici mai mult, nici mai puţin.