1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Lumen-Amen, transformările luminii la București și Berlin

Anton Roland Laub este un artist originar din București, care trăiește și lucrează la Berlin. A studiat în ambele capitale, iar arta sa fotografică se concentrează pe urbanism, autobiografie și portret.

DW: Faci aici o paralelă interesantă între transformările urbane din București și Berlin. Ce similitudini ai descoperit?

Anton Roland Laub: Am fost invitat aici pentru o lucrare care combină două fotografii într-un video-loop. Am combinat două fotografii statice și am creat un video, adică un alt mediu. Avest video prezintă două lucrări pe care le-am urmărit de-a lungul anilor. Una se referă la bisericile translatate de către Ceaușescu și cealaltă, la bulevardul Karl Marx din Berlin, un echivalent al Victoriei Socialismului din București. Acestea au în comun conceptul ex nihilo, adică distrugerea completă pentru a crea ceva nou. În cazul Bucureștiului - proiectul de sistematizare, în cadrul căruia 30 la sută din oraș fusese distrus. La Berlin, Karl Marx Allee a fost distrusă la rândul ei în al Doilea Război Mondial. Interesant este că bulevardul din Berlin este sincron cu celelalte proiecte de construcție de la Varșovia, sau din Ucraina. Dar bulevardul din București este sincron cu ceea ce se construia în Coreea de Nord. Dar pe mine mă interesează aceste istorii urbane și memoriile acestora, urmele pe care le lasă. Iar în București, în ciuda faptului că ele au fost ascunse în spatele unor fațade, rămân prezente în memoria bucureștenilor.

Anton Roland Laub, fotograf

Anton Roland Laub, fotograf

Există interes la Berlin pentru povestea Bucureștiului?

În primul rând este absurditatea poveștii ca atare. Să pui clădiri pe șine și să le ascunzi din spațiul public este atât de absurd, încât lumea nu înțelege. Care este motivația de a investi atâția bani, energie și timp pentru a muta clădiri din spațiul public? Acest aspect este cel mai brizant. Bineînțeles că este și România ca atare, pentru că România este o zonă din Europa totuși mai puțin vizibilă. Dar din ce în ce mai multe cunoștințe ale mele merg la București și sunt întotdeauna plăcut surprinse.

Această expoziție în grup are loc – surprinzător probabil pentru mulți – într-un cimitir din centrul Berlinului. Mai exact, în clădirea administrativă a acestuia…

Și asta este foarte interesant, pentru că spațiul de aici este unul efemer, la fel ca Victoria Socialismului. Și Berlinul se confruntă cu o reorganizare urbanistică, se schimbă foarte multe, atmosfera cartierelor. Această clădire din cimitir umează să fie și ea renovată. De fiecare dată ni se spune că va fi ultima expoziție și că iminent va avea loc o renovare. Spre bucuria noastră, se amână mereu.

Numai la Berlin putea să conceapă cineva un vernisaj în cimitir. Berlinul are încă faima unui oraș rebel, care atrage artiști din toată lumea. Te-a ajutat atmosfera aceasta în procesul de creație, de-a lungul timpului?

Berlinul este una dintre cele mai vivace metropole din Europa, cu mii de galerii și o groază de artiști care se mută aici. Practic, flair-ul acesta al Berlinului este creat de oameni de peste tot, din România, America, Japonia etc. Și nou-veniții, ca în cazul meu, contribuie la această atmosferă extraordinară. Mă ajută. Primești și dai înapoi.