Louise Arbour la finele mandatului

Louise Arbour, astăzi în vârstă de 61 de ani, a atras atenţia că organizaţiile din subordinea Naţiunilor Unite nu onorează întru totul responsabilităţile ce le revin în ce priveşte protejarea celor slabi şi lipsiţi de apărare. Înaltul comisar al ONU şi-a făcut în ţara sa, Canada, un renume ca profesor de drept penal şi civil. În 1996 a devenit procuror-şef al tribunalelor penale pentru fosta Iugoslavie şi Ruanda. Trei ani mai târziu, atunci când ea a înaintat plângere împotriva preşedintelui iugoslav, Slobodan Miloşevici, a fost pentru prima dată în istorie că un şef de stat în exerciţiu era incriminat de o instanţă penală internaţională. Ulterior s-a aflat vreme de patru ani în fruntea Curţii supreme din Canada fiind apoi numită succesoare a Înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului, Sergio Vieira de Mello, decedat în timpul unui atentat comis la Bagdad în 2003.

Pe durata mandatului Arbour s-a desfiinţat Comisa pentru Drepturile Omului, transformându-se în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. În context ea a declarat: „Fiecare va fi supus unei verificări. De aceea verificarea trebuie să aibă loc în condiţii de transparenţă şi corectitudine, ţării în cauză trebuie să i se ofere posibilitatea să ia poziţie. Tot astfel societatea civilă şi presa trebuie să se poată pronunţa. Această procedură de verificare este de altfel singurul element nou în sistemul relaţiilor interstatale.”

Louise Arbour a vizitat toate focarele de criză din lume luând poziţie, de pildă faţă de reprimarea demonstraţiilor din Myanmar, faţă de violenţele din provincia sudaneză Darfur sau faţă de fraudele electorale şi represaliile la care este supusă opoziţia din Zimbabwe.

Când însă Arbour a cerut închiderea lagărului de detenţie de la Guantanamo, ea şi-a făcut duşmani puternici, astfel că, potrivit surselor diplomatice, administraţia americană şi executivul canadian s-ar fi înţeles să nu-i mai sprijine o a doua candidatură. Ea însă invocă motive personale pentru renunţarea la un nou mandat.