Longevitatea unui mit

Trecutul care nu moare irumpe, odată în plus, în actualitatea germană. Unii comentatori se arată şocaţi de longevitatea unei legende de-o tenacitate ieşită din comun. Potrivit ei, diplomaţii germani s-ar fi comportat mai mult sau mai puţin corect în timpul celui de-al treilea Reich şi n-ar fi fost complici ai îngerului exterminator nazist.

Realitatea e cu totul alta. Un munte de documente dezgropate din arhive de o comisie de istorici instituită de fostul ministru de externe Joschka Fischer a scos însă adevărul la iveală. Printre ele se găseşte cererea de plecare în delegaţie, în Serbia, avansată în anii 40 ai veacului trecut, de un mărunt funcţionar al ministerului german de externe. Motivul ei declarat este „lichidarea evreilor din Belgrad".

Mai clar şi mai convingător nu e posibilă distrugerea principalelor mituri puse în circulaţie de avocaţii inculpaţilor, în timpul procesului intentat la Nürnberg marilor criminali de război nazişti şi apoi asiduu vehiculate după cel de-al doilea război mondial. Potrivit lor, nici germanii de rând şi nici diplomaţii sau militarii n-ar fi avut de-a face cu marile crime de război şi împotriva umanităţii şi n-ar fi pus umărul la producerea hecatombelor Holocaustului.

Frankfurter Allgemeine Zeitung publică azi un articol pe marginea activităţii lui Moshe Zimmermann în comisia de istorici. Cercetătorul israelian s-a mai ocupat în trecut de elucidarea trecutului altor instituţii germane, precum federaţia de fotbal şi s-a văzut nevoit să contribuie la desfiinţarea mitului potrivit căruia ele ar fi rămas curate.

Potrivit ziarului, Zimmermann n-a fost defel uimit de rezultatele studiului cu privire la trecutul nazist al diplomaţiei germane. Profesorul de istorie germană de la Universitatea Ebraică din Ierusalim s-a arătat în schimb uluit de surpriza de proporţii marcând reacţia multor germani la prezentarea studiului comisiei de istorici din care a făcut parte. Fiindcă multe din informaţiile referitoare la implicarea diplomaţilor germani în exterminarea evreilor europeni erau de mult ştiute. În mod vădit, s-a dorit refularea lor, în Germania.

Frankfurter Rundschau nu se mulţumeşte să se arate "îngrozit" de rezultatele raportului, ci revendică adoptarea de măsuri concrete: "Ruşinea se impune. Dar nu e destul." Ziarul din Frankfurt recomandă desfiinţarea arhivei politice a ministerului de externe german, care a făcut tot ce i-a stat în puteri spre a muşamaliza şi escamota întunecatul capitol nazist din istoria instituţiei, încercând chiar „să torpileze asumarea lui". Celor de la arhivă, scrie ziarul textual, „li s-a părut mai important spiritul de gaşcă decât munca în folosul memoriei colective".

Şi Augsburger Allgemeine îşi dedică editorialul acestui subiect, adâncind şi lărgind perspectiva. Potrivit ziarului, „corpul diplomatic se crede nobil, rezervat şi aristocratic. Motiv pentru care ministerul de externe n-a avut probleme să lanseze după război (falsa) imagine acreditând absenţa complicităţii diplomaţilor la atrocităţile naziste".

Publicul german ar fi înghiţit, vai, cu plăcere sugestia, potrivit căreia "ideologia nazistă n-ar fi contaminat chiar întreaga societate germană", care "n-ar fi acţionat, în ansamblul ei, în mod criminal". Or, "în ce-i priveşte pe diplomaţi", acest eronat verdict "a fost invalidat odată pentru totdeauna".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder