1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Locuitorii satului Vasilievca de pe malul stâng al Nistrului trăiesc clipe de coşmar

Deşi, conform Acordului moldo-rus de încetare a focului din 1992, satul intră sub jurisdicţia constituţională a Chişinăului, în noaptea de 10 spre 11 martie, forţele separatiste transnistrene au ocupat localitatea, blocând până şi accesul în sat al maşinii cu pâine.

Satul Vasilievca este ca o insulă care se supune jurisdicţiei constituţionale a Republicii Moldova în teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. Oficial, acesta este perceput ca un cartier separat al comunei Cocieri, aceste două localităţi fiind despărţite, de aproximativ 20 de kilometri de teritoriu aflat sub controlul administraţiei de ocupaţie a cetăţeanului rus, Igor Smirnov. Cocieri este satul care a avut cel mai mult de suferit de pe urma războiului moldo-rus din Transnistria din 1992, urmele sângerosului masacru rămânând neatinse până în ziua de astăzi ca un muzeu macabru înzestrat cu amintirile despre moartea sutelor de poliţişti răpuşi de gloanţele gardiştilor transnistreni şi ale cazacilor de pe Don mobilizaţi atunci de către Rusia pentru a împiedica unirea Basarabiei cu România.

Acum, după 13 ani de linişte suspectă şi apăsătoare şi de negocieri formale inutile, speriate de atenţia crescândă a Occidentului faţă de acest conflict mocnind din coasta Alianţei Nord-Atlantice, forţele separatiste pro-ruse mai fac o tentativă de a provoca Chişinăul la acţiuni nechibzuite. De data aceasta, pentru a nu-i expune pe militarii ruşi care, chipurile, ar asigura pacea în zona de securitate, separatiştii s-au năpustit cu automatele „Kalaşnikov” asupra satului Vasilievca, localitate care se află în afara zonei de securitate. Aceasta înseamnă că în cazul în care situaţia ar ieşi de sub control, pseudo-pacificatorii ruşi nu ar avea voie să intervină pentru a menţine pacea, deoarece misiunea lor se referă strict la zona de securitate.

Conflictul de la Vasilievca a izbucnit de la staţia telefonică locală care, spun separatiştii, ar bruia semnalul unei companii transnistrene de telefonie. Mai târziu, însă, s-a găsit un argument mai ingenios potrivit căruia în respectiva staţie telefonică Chişinăul ar fi montat dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice ale liderilor transnistreni. Astfel, pentru a distruge acest presupus centru de spionaj al Chişinăului, în noaptea de 10 spre 11 martie, aproape 200 de reprezentanţi înarmaţi ai miliţiei şi securităţii transnistrene au pătruns în sat cu maşini blindate ruseşti de tip „BTR”, au intrat cu forţa în clădirea staţiei telefonice, maltratându-i pe poliţiştii de serviciu şi au distrus echipamentul. Iată filmul evenimentelor descris de Anatolii Cojocari, unul dintre poliţiştii care au îndurat teroarea acelei nopţi: „S-a produs o lovitură puternică în uşă. Uşa a căzut cu tot cu perete. Au intrat vreo 20 de persoane care erau înarmaţi şi cu cagule pe cap. Ne-au pus pe noi jos la pământ, cu faţa-n podea, au stricat şi uşa de la încăperea unde se afla paratajul. Pe noi ne-au pus jos la pământ lângă scările care duc de la etajul doi la etajul întâi. Ne ţineau câte un automat la cap. În acel moment, alte persoane care tot au intrat în staţie au demontat-o şi scoteau detaliile de-acolo călcându-ne pe noi pe spate. Apoi ne-au scos pe noi afară, ne-au urcat în autobuz şi ne-au dus la secţia de miliţie de la Dubăsari”.

În prezent toate intrările în satul Vasilievca sunt blocate de către miliţia şi securitatea transnistreană. În sat nu are acces nici ambulanţa şi nici maşina care le ducea până acum oamenilor pâine. Localnicii sunt disperaţi, dornici de răzbunare şi spun că nu vor accepta nici o dată să fie conduşi de regimul terorist al lui Igor Smirnov: „Oamenii văd cum trăiesc satele din împrejurime. Lumea moare de foame. Le dau câte 20 de kilograme de grâu pentru tot anul. Dar eu, cu o familie din patru persoane, pot supravieţui cu 20 de kilograme de grâu timp de un an?” „Vrem să fie bine şi noi să fim cu Moldova cum am fost şi până acum. Nouă nu ne trebuie cu Transnistria ca să umblăm cu straista cum umblă cei din Goiani, din Dubău sau cei din Komisarovka – toţi umblă cu straista. Ei vin şi lucrează la noi cu ziua. Da cine i-a chemat pe ei aici?!!! Ei si pe bătrâni şi pe tineri îi numeau cu cuvinte urâte... Da pe oamenii ăştia pe care i-a pus cu faţa la perete, sau altuia i-au tras cu picioarele – cine o să răspundă pentru asta?

Nici primarului satului, Mihai Driga, nu i se mai permite să intre în sat. El a fost ameninţat că va fi sfârtecat sub roţile maşinilor blindate dacă va încerca să mobilizeze lumea împotriva noilor reguli instituite de regimul transnistrean: „La traseul de la Poltava, la intrarea în sat ne-au blocat miliţienii, ne-au întors înapoi. Am încercat să pătrund în sat cu comandantul trupelor de menţinere a păcii, dar tot ne-au întors înapoi miliţienii din Dubăsari”.

În legătură cu incidentul de la sfârşitul săptămânii trecute de la Vasilievca, Procuratura Generală a Republicii Moldova a deschis un dosar penal în baza articolului 278 al Codului penal „terorism”. Procuratura a stabilit că printre persoanele care au organizat devastarea staţiei telefonice din Vasilievca au fost şeful miliţiei rutiere transnistrene, Mihail Smântână, şeful miliţiei din Dubăsari, Fiodor Palicişin, şi reprezentantul forţelor pacificatoare ale Federaţiei Ruse, Leonid Gluşkov.

Autorităţile de la Chişinău au cerut sprijin internaţional pentru a evita izbucnirea unui nou conflict armat. Până în prezent, însă, nici măcar Misiunea OSCE din Republica Moldova nu a formulat un punct de vedere oficial în legătură cu evenimentele de la Vasilievca.

  • Data 17.03.2005
  • Autoare/Autor Vitalie Călugăreanu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Xl
  • Data 17.03.2005
  • Autoare/Autor Vitalie Călugăreanu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Xl