1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Locuitori şi locatari

Înainte de 1989, cine reuşea să obţină "buletin de Bucureşti" era un om fericit. Astăzi lucrurile nu mai stau la fel.

Cristian Stefanescu Immobilien Rumänien

Nu mai există nici un cartier de vile care să nu fi fost alterat, în care să nu se fi construit clădiri de birouri din oţel şi sticlă depăşind zece etaje.

Reabilitarea cartierelor de blocuri construite de regimul comunist a însemnat de fapt împestriţarea cenuşiului general în culori de la verde-praz la portocaliu ori violet. Dacă întorci privirea, agresat de coloritul acesta strident, nu ai nici o şansă de a vedea o imagine mai liniştitoare în şirul de blocuri de pe partea cealaltă a străzii.

Noile cartiere rezidenţiale, în special cele din zona de nord a oraşului, agresează privirea prin două caracteristici: opulenţa şi prostul-gust. Sau, cum se spune în popor, prin "neam-prostie". Proprietarii vilelor din aceste cartiere sînt ocoliţi iremediabil de orice urmă de simţ estetic. Arhitecţii şi constructorii au executat desigur comanda beneficiarului, dar asta nu-i absolvă de vina de a fi făcut mari compromisuri faţă de meseriile lor.

Pentru felul în care arată azi Bucureştiul, pentru modul în care au fost şi sînt demolate în continuare clădiri de patrimoniu, pentru distrugerea spaţiului verde vina o poartă primarii. Aceştia par a gîndi dezvoltarea oraşului nu pentru oameni, ci pentru maşini. Altfel spus, demolează clădiri de patrimoniu pentru a face cît mai mult loc circulaţiei rutiere, cum se întîmplă acum cu zona Buzeşti-Berzei.

Deşi au fost şi unele proteste publice, inclusiv din partea unor intelectuali de prestigiu, societatea civilă românească rămîne palidă în reacţii.

Adevărul e că, în marea lor parte, bucureştenii nu sînt locuitori ai oraşului, ci locatari. Noi nu avem conştiinţa spaţiului public, nu avem spirit comunitar. Spaţiul nostru comun este scara blocului. Noi nu ne locuim oraşul, ci locuim în oraş. Fără a generaliza, sîntem bucureşteni doar în propriul apartament de la bloc ori în propria casă "la curte".

În oraş, în schimb, ne mişcăm ca şi cum am fi într-o continuă trecere printr-un spaţiu care nu e al nostru. Nu îl protejăm, pentru că nu e treaba noastră, dar îl urîţim de atîtea ori, de la aruncarea gunoaielor pe trotuar pînă la poluarea fonică pe care o lăsăm în urma noastră.

Se spune că "omul sfinţeşte locul". Nu e şi cazul multora dintre bucureşteni. Îi vezi pe stradă ori în autobuz de la primele ore ale dimineţii încruntaţi, împovăraţi, înverşunaţi, puşi pe harţă. Parcă cineva e vinovat de toate necazurile pe care le au, iar ei îl pîndesc pe acel "cineva", poate apare şi atunci toate vor fi rezolvate.

Voi spune în final că locuitorii oraşului sînt aceia care îşi arată prezenţa, adică cei deschişi, binevoitori, cu feţele însufleţite.

Ceilalţi, pe care i-am numit locatari, deşi în aparenţă sînt mai vizibili prin înverşunarea de pe chipurile lor, sînt de fapt absenţi în spaţiul public, avînd doar buletin de Bucureşti.

Autor: George Arun
Redactor: Petre M. Iancu