1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Lobby-ul şi relaţiile americano-israeliene

La mijlocul acestei luni, statul Israel aniversează 60 de ani de existenţă. Care sunt aliaţii, dar duşmanii săi vizibili şi invizibili? Care sunt instrumentele prin care Israelul comunică cu marele său aliat, SUA?

default

De la Tel Aviv la Washington şi înapoi

Dacă are nevoie de sprijin politic, Israelul se poate baza oricând pe marele său aliat, Washingtonul. În mod frecvent, Congresul american adoptă rezoluţii care vin în întâmpinarea doleanţelor guvernului de la Tel Aviv. Toţi preşedinţii americani au recunoscut fără ezitare că siguranţa statului evreu reprezintă şi interesele Statelor Unite. Cu doi ani în urmă, profesori universitari au lansat o nouă teorie, potrivit căreia relaţiile dintre cele două state nu se bazează pe raţiuni sau argumente evidente, ci aşa numitul "Lobby israelian" la Washington se află în spatele bunei cooperări. Teoria s-a transformat într-o apariţie editorială, care hrăneşte controversele.

Lobby = Apple Pie?

Lobby-ul este la fel de american precum faimoasa Apple Pie, plăcintă cu mere, afirmă rabinul Andrew Baker. Este în spiritul constituţiei americane pe baza căreia grupurile de interese de la Washington încearcă să îi câştige pe congresmeni de partea lor.

" Nu este ceva ce ar trebui ascuns, totul este evident şi legal, şi există chiar încurajări în acest sens"

Acţiunile de lobby nu se concentrează doar în jurul unor interese interne americane, ci există şi sprijin pentru guverne străine. Se investesc bani mulţi pentru o bună reprezentare la Washington, explică directorul pentru relaţii internaţionale al Comtitetului Evreiesc American: " În cazul Israelului există mulţi americani, care simt nevoia să acţioneze în interesul Israelului. Şi ca atare este important să diferenţiem între Lobby-ul pro-Israel şi Lobby-ul israelian"

Buchcover campus Verlag Die Israel Lobby John J. Mearsheimer Stephen M. Walt

Lobby-ul israelian de John J. Mearsheimer Stephen M. Walt

Un exemplu de lobby este cel organizat la AIPAC, biroul pentru relaţii publice americano-israelian, considerat drept cel mai puternic de pe teritoriul Statelor Unite. AIPAC numără peste 100.000 de membrii, care şi-au propus, conform statutului, "să facă Israelul mai sigur prin susţinerea constantă din partea Statelor Unite", după cum se poate citi pe pagina de internet a organizaţiei.

În controversata carte semnată de John Mearscheimer şi Stephen Walt, AIPAC este parte din aşa numitul "Lobby israelian".

Campanii legitime

În principiu, atât Mearscheimer cât şi Walt sunt de acord cu teoria Apple Pie-ului. Acţiunile de lobby sunt legitime în Statele Unite, dar influenţele campaniilor israeliene merg de multe ori prea departe.

" În plus, lobby-ul direcţionează discursul public asupra relaţiilor israeliano-americane. Rezultatul este o restrângere a discuţiilor despre Israel în Statele Unite ale Americii. Aici diferenţele sunt mari, comparativ cu dezbaterile din Europa. Motivul este interzicerea aproape totală a criticării relaţiilor israeliană-americane în presa din Statele Unite", explică Mearscheimer.

Sensibilităţi electorale

După publicarea teoriei, cei doi autori au căzut în dizgraţie. Chiar şi politicienii care iau public poziţie împotriva unei chestiuni în interesul Israelului, nu au nici o şansă de a fi aleşi.

O altă problemă ar fi faptul că politica indicată de lobby-ul pro-israelian nu este mereu în interesul Statelor Unite. Cei doi controversaţi autori susţin că sub presiunea neo-conservatorilor, care fac parte din grupurile de lobby, s-a decis invazia Irakului după 11 septembrie 2001.

" Ar fi o prostie să susţinem că doar lobby-ul israelian a dus la izbucnirea războiului din Irak. Argumentul nostru este că lobby-ul a fost una din forţele, dacă nu chiar cea decisivă, pentru a intra în Irak.", susţine John Mearsheimer.

Iar Rabinul Andrew Baker îi răpunde: " Nu încercăm să forţăm pe cineva sau să mituim, vrem doar să indicăm realitatea, şi în acest sens, s-ar putea spune că Israelul vorbeşte în nume propriu."