Literatura şi politica la Tîrgul de Carte de la Frankfurt pe Main

Deşi observatorii consideră că actuala ediţie este ceva mai restrînsă decît cea precedentă, ca suprafaţă de expunere, raza ei de bătaie va fi cu certitudine mai lungă ca deobicei. Invitarea Chinei în calitatea de oaspete de onoare, ca şi Premiul Nobel pentru Literatură, acordat Hertei Müller, readuc în prim planul dezbaterilor relaţia dintre literatură şi politică, libertatea de creaţie şi dictatura, curajul de a spune şi scrie adevărul.

Hertei Müller i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură, cu puţine zile înaintea inaugurării Salonului de Carte; se împlinesc 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului; în toamna aceluiaşi an 1989, Vaclav Havel, neputînd să-şi ia în primire personal Premiul Păcii, afirma în mesajul trimis străinătăţii că uneori cuvintele sunt mai puternice decît tancurile. Din aceste motive şi din încă multe altele, neenunţate, la care se adaugă, fireşte, invitarea unei ţări care are cea mai mare piaţă de carte din lume, dar unde foarfecele cenzurii taie fără milă, actuala ediţie a Tîrgului Internaţional de Carte de la Frankfurt pe Main promite să devină scena unor intense dezbateri politice.

Putem admira, putem critica sau ne putem teme de China, dar nu o putem ignora - este una din devizele mărturisite ale organizatorilor Tîrgului de Carte. Criticilor formulate la adresa încălcării libertăţii de opinie şi a drepturilor omului de către conducerea comunistă de la Beijing, le-a fost deocamdată pusă surdină: Tema noastră este literatura. Putem evidenţia conflictele, dar nu le putem rezolva.

Întrebarea este dacă evidenţierea conflictelor poate merge într-atît de departe încît să se soldeze cu schimbări, fie acestea şi abia perceptibile, cu efecte vizibile doar în timp, precum cele ale legendarei „picături chinezeşti”, sau ale nu mai puţin invocatului principiu al bătăilor de aripi ale unui fluture care, la o anumită dată şi într-un anumit loc, ar putea declanşa un uragan.

Împrejurările favorabile există - şi ele nu sunt strict jubiliare, chiar dacă invitarea Chinei se datorează şi împlinirii a 60 de ani de existenţă a Republicii Populare. La Salonul de Carte de la Frankfurt, reţeta oficială este şi cea a schimbării prin apropiere. Pe fundalul cărţilor şi al literaturii, zonele de interferenţă le furnizează desigur, istoria, anul 1989, în a cărui vară în Piaţa Tienanmen, sub şenilele tancurilor, piereau speranţele de democratizare a Imperiului de Mijloc, iar demonstranţii plăteau, cu închisoare sau chiar cu propria lor viaţă, curajul de a fi revendicat mai multă libertate.

Toamna aceluiaşi an aducea paşnic Europei de răsărit, cu excepţia evenimentelor din România, schimbarea. China de azi nu mai este cea din vara anului l989, la fel cum Europa este şi ea departe de momentul în care dictaturile comuniste se prăbuşeau, una după cealaltă, aidoma pietrelor de domino.

Dacă este aproape inimaginabil că după invitarea Chinei la Frankfurt, regimul de la Beijing îşi va schimba politica, se poate măcar spera ca atenţia de care se vor bucura în aceste zile şi de acum înainte scriitorii şi dizidenţii chinezi în apus, să-i poată feri ceva mai bine de represiuni şi prigoană la ei acasă.

Fiindcă,aşa cum a dovedit şi cazul Hertei Müller (şi cum azi cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG releva pe prima sa pagină), o dictatură nu-şi poate permite să facă dispărut un scriitor ale cărui cărţi sunt citite de mii şi mii de oameni. Ca şi literatura bună, şi cititul cărţilor poate salva vieţi, schimba mentalităţi şi răsturna, nu în cele din urmă, şi regimuri.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz