1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Lipsa de solidaritate = ruina unei naţiuni

În dezacord cu propriul program de austeritate, vocile cele mai sonore ale PDL acuză astăzi guvernul că nu ”reîntregeşte” salariile şi că se limitează la măsuri incomplete.

Declaraţiile fostului premier Emil Boc surprind prin lipsa de ataşament faţă de propriul program de reforme. Dacă este firească critica la adresa ministrului Ioan Mang, este nepotrivit modul în care fostul premier caută să decredibileze politica economică a guvernului. Ca iniţiator al unor măsuri de austeritate menite să limiteze deficitele structurale, un politician ca Emil Boc ar trebui să respire uşurat că noul Guvern nu dă curs unor cheltuieli nemăsurate. Ar trebui cel puţin în sinea lui să fie împăcat şi să-şi îndrepte criticile în alte direcţii. Fostul premier face în schimb declaraţii mai potrivite unui politician din tabăra stângii: ”La nici o săptămână de la instalare, a atras atenţia liderul PDL, Guvernul Ponta fugăreşte leul în fiecare zi, iar potenţiala majorare a salariilor bugetarilor este deja înghiţită sau pe cale să fie înghiţită de inflaţie şi de majorarea cursului”. Sau în altă variantă: “Nu vor mai fi multe zile până când vom constata că majorarea salariilor va fi mâncată de inflaţie şi curs”.

În realitate, faptul că premierul Victor Ponta reuşeşte, în ciuda presiunii psihologice enorme, să limiteze cheltuielile cu salariile, indiferent în ce mod, reprezintă un succes al politicii bugetare care ar trebui salutat fie şi discret, dacă nu se poate altfel. De altfel opozanţii actuali par să ignore că devalorizarea leului, are şi efecte pozitive limitând consumul şi reechilibrând balanţa externă.

Un fapt care, din multe motive, a trecut neobservat este că USL a căutat la începutul acestui an să nu se identifice cu revendicările salariale ale protestatarilor din Piaţa Universităţii, străduindu-se să ofere manifestaţiei semnficaţii de altă natură. La întrunirea organizată la sediul Parlamentului European, opoziţia de atunci şi simpatizanţii ei au susţinut că la Bucureşti am fi asistat la o manifestare de tipul ”occupy”, ceea ce a fost mai curând greşit sub aspectul descrierii, dar a fost corect ca situare politică. Opoziţia declara în chipul acesta oblic că nu intenţionează să atace radical programul de austeritate şi o făcea sub ochii politicienilor europeni. Astăzi, în schimb, cele mai sonore voci ale PDL acuză guvernul că nu ”reîntregeşte” salariile, limitându-se la măsuri incomplete.

Există însă şi un contra-exemplu semnificativ. Adrian Videanu a declarat, vorbind în numele întregului partid, că ”PDL şi-a propus să facă un alt gen de politică: nu o să înjurăm pe nimeni, nu o să atacăm pe nimeni, pentru că noi conştientizăm gravitatea momentului economic pe care întreaga Europă îl traversează în această perioadă”.

Chiar dacă ceilalţi militanţi PDL nu se vor grăbi deloc să-i imite exemplul, totuşi el a dat un semnal important, căci lipsa de solidaritate în chestiunile fundamentale poate ruina o naţiune, aşa cum se vede cu ochiul liber în Grecia.