Linişte stranie la Sâncrăieni

Noul exemplu românesc l-au dat tocmai unii maghiari din Secuime, ei inşişi aparţinând unei minorităţi, care de multe ori se plânge de discriminare. În satul Sânmartin, locuitorii maghiari au incendiat o casă a unei familii de romi şi au alungat mai mulţi romi, iar în comuna Sâncrăieni, maghiarii au dat foc la o şură aparţinând unei familii de romi. În ambele cazuri, violenţa colectivă a fost precedată de certuri violente între indivizi maghiari şi romi, şi, în ambele cazuri, numai intervenţia rapidă a poliţiei a împiedicat escaladarea conflictului. Pe când locuitorii din Sânmartin par să-i fi alungat definitiv pe câţiva romi, la Sâncrăieni, primarul Ernö Székely se mândreşte cu o nouă metodă de a-i integra pe minoritari: încheierea unui pact pentru convieţuire paşnică. Pactul conţine puncte precum obligaţia romilor la un aşa zis “comportament civilizat” sau restricţionarea unor drepturi legale şi cetăţeneşti precum dreptul de a ţine animale.

Conflictul

Satul din Secuime cu cei două mii de locuitori ai săi a fost cunoscut până nu demult doar pentru apa minerală “Perla Harghitei”, îmbuteliată aici. Însă, de câteva săptămâni, Sâncrăieni face vâlvă din cauza deja celebrului conflict între maghiarii majoritari şi romi, care constituie aproximativ zece la sută din populaţia locală. Acum, în comună domneşte o linişte stranie, orice străin este privit cu adâncă suspiciune, iar primarul Ernö Székely s-a săturat de ziarişti:

"Deci, nu mai vreau să dau declaraţii întrucât toată presa românească şi în străinătate scria în ziar că am alungat, nu ştiu ce am făcut cu minoritatea romilor. N-a fost nici un conflict etnic, n-a fost bătut nimeni, n-a fost alungat nimeni, a fost o neînţelegere între un ucigaş şi [un] maghiar, deci, a fost o problemă socială, şi vrem să trăim aşa cum am trăit până acuma. Să sper că o să fie aşa."

Ceea ce Székely numeşte o “neînţelegere” a fost de fapt o ceartă violentă iar, pe de altă parte, cel poreclit „ucigaş” n-a ucis pe nimeni. În seara de 9 iulie, într-o cârciumă de pe strada principală, un rom cu numele Gábor Vancsa, descris de mulţi oameni drept scandalagiul principal al localităţii, a avut o altercaţie verbală cu un maghiar, care în cele din urmă, ar fi aruncat un scaun spre el. Reacţionând, Vancsa ar fi scos un cuţit, rănindu-l uşor. Poliţia l-a reţinut imediat pe Vancsa. Cu obligaţia de a se prezenta a doua zi i s-a dat însă drumul, deoarece nu şi-ar fi rănit grav victima. Acest lucru i-a înfuriat pe mulţi maghiari, care au început să se adune cu sutele în faţa curţii unde locuia Vancsa. De frică, toţi romii din curte au fugit, iar la un moment dat cineva din mulţime a incendiat o şură din curte. Poliţia a trimis repede forţe de intervenţie - altfel, spun unii oameni din sat, mulţimea înfuriată ar fi dat foc, probabil, tuturor caselor locuite de romi.

-continuă în pagina următoare-

Pactul

Deşi primarul afirmă că nu poate fi vorba despre un conflict etnic sau violenţă rasistă, la patru zile de la incident, împreună cu consiliul local pe de o parte şi liderul autointitulat al romilor, bulibaşa János Gráncsa, au semnat un aşa zis pact pentru convieţuire paşnică. A fost nevoie de acest pact, spune Ernö Székely, pentru că incidentul fusese precedat de furturi şi scandaluri permanente din partea romilor. Primarul admite că, totuşi, o bună parte a romilor nu fură. Dar, practic, pactul îi cataloghează pe toţi romii drept antisociali şi criminali, întrucât stabileşte, printre altele, că ei trebuie - citat - “să oprească furturile” şi să aibă “un comportament civilizat”. L-am întrebat pe primar ce înseamnă, totuşi, “comportament civilizat”.

Ernö Székely: "Fiecare om ştie ce înseamnă să (te) comporţi civilizat. Nu faci scandal, bătăi şi aşa mai departe..."

Deci, toţi romii fac scandaluri şi bătăi? Sau în ce constă comportamentul necivilizat al romilor?

Ernö Székely: Putem să luăm exemplul cerşitul(ui). Umblă cu haine necorespunzătoare. Câteodată umblă şi gol (n.r. - în pielea goală), na, ca să spun aşa, copiii mici, nu vorbesc de bărbaţi sau adulţi, dar copiii, odată gol... Deci, trebuie să trăiască aşa cum trăiesc alţi locuitori din comuna noastră.

Primarul îşi aminteşte că n-a mai vrut să dea declaraţii şi încheie convorbirea. O serie de întrebări rămân fără răspuns: Ce se întâmplă, dacă romii nu se comportă civilizat? De ce nu au dreptul de a ţine un cal, dacă nu au teren de păşunat? Şi mai ales: Primarul de unde îşi arogă dreptul de a stabili, pentru anumiţi cetăţeni români, reguli care contravin statului de drept şi legislaţiei existente?

Spaima

În curtea unde a fost incendiată şura trăiesc 20, 30 de romi în condiţii parcă desprinse din lumea a treia. Nu par a fi auzit de statul de drept. Dar nu pot răspunde la întrebări, pentru că liderul lor autointitulat, bulibaşa János Gráncsa, le-a interzis să stea de vorbă cu ziariştii. Răspunde el. Preferă limba maghiară, deoarece, spune el, nu prea ştie româneşte. Gráncsa nu mai vrea probleme, a semnat pactul, acum minimalizează incidentul. N-au putut ţine ordine, spune Gráncsa despre subordonaţii lui, şi s-au mai întâmplat mici furturi de iarbă, aşa a stabilit satul, dar eu am recunoscut că aşa este.

Se aşteaptă de la noi să fim cinstiţi, spune János Gráncsa. Asta am promis poporului, şi poporul s-a şi liniştit. Acum înainte contează numai pacea. Să nu se mai întâmple un astfel de caz. Cu János Gráncsa nu poţi discuta problemele unui stat de drept, unei societăţi moderne, postcomuniste şi globalizate. Gândirea lui s-a oprit parcă în epoca feudală. Este un om scund, prietenos, zâmbitor, iar în ochii lui se citeşte o spaimă profundă. Probabil nu degeaba.

La cârciuma de pe strada principală, în care a început conflictul, poporul bea, aruncă priviri duşmănoase şi nu dă declaraţii. Cu excepţia lui Ferenc Bors, medic veterinar şi preşedintele composesoratului local. El s-a aflat pe 9 iulie în faţa curţii unde a fost incendiată şura, ca observator, după cum spune el. Este convins că „pacea cu ţiganii nu va dura mult“. De ce? „Păi pentru că“, spune el, „avem acest proverb, ţiganul, dacă dimineaţa şi la prânz nu-i ţigan, seara tot ţigan este. O au în sângele lor. Aşa că este deja o problemă genetică.“

Autor: Keno Verseck

Redactor: Robert Schwartz