1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Limitele solidarităţii

Intervenţia militară a Franţei în Mali confruntă Uniunea Europeană din nou cu criteriile solidarităţii şi cu riscurile unei misiuni cu final deschis.

Ori de cîte ori este adus în discuţie angajamentul militar al Germaniei în cadrul unei misiuni internaţionale, Berlinul are o problemă. Motivele profunde ale dezbaterilor pro şi contra, ca şi ale expectativei rezidă în trecutul nu foarte îndepărtat al ţării. Bundeswehrul preferă să acţioneze pe teren umanitar şi mai puţin, ba chiar deloc cu arma în mînă şi pe câmp de luptă, chiar cînd este angrenat în misiunile NATO.

Partenerii, mai puţin sensibili la raţiunile de ordin moral şi istoric ale abstinenţei la "belicozitate" a germanilor, rămîn adesea contrariaţi. Cu atît mai mult cu cît şi reacţiile de prim moment ale politicii externe germane în cazul unei „primejdii” sunt, în cele mai multe împrejurări, deconcertante.

Cum, de altfel, s-a întîmplat şi în cazul intervenţiei franceze în Mali, cînd ministrul german de externe Guido Westerwelle a exclus din start trimiterea de trupe germane în statul african, chiar înainte ca cineva să-i fi solicitat acest lucru, relevă REUTLINGER GENERAL ANZEIGER.

Germania va da totuşi o mînă de ajutor Franţei, punînd la dispoziţia misiunii ei militare din Mali avioanele de transport Transall, adaugă NÜRNBERGER NACHRICHTEN, menţionînd că gestul survine după îndelungi dezbateri şi ezitări.

De altfel, guvernul german procedează abil, se poate deduce din editorialul publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG: pe de-o parte, Franţei i se aduc laude şi i se promite solidaritatea, pe de alta este exclusă orice participare germană pe cîmpul de luptă. Aceasta, deşi ministrul german al apărării, de Maiziere, a subliniat în repetate rînduri că Germania îşi va asuma şi în viitor responsablităţile internaţionale care-i incumbă. Or, aşa ceva va fi posibil doar dacă va înceta ca Berlinul, în virtutea reticenţelor sale militare, să lase celelalte state să se descurce cu arma în mînă în timp ce Germania va prefera să stea deoparte.

Aceasta, deşi realitatea de mult a determinat-o să-şi modifice atitudinea. Fiindcă, după misiunea în Afganistan şi după cea de la Cornul Africii, actuala intervenţie în Mali ar fi cea de-a treia, care va impune Bundeswehrului să treacă de la datoria apărării teritoriului Republicii Federale, la lupta împotriva unor forţe ostile, precum Al Qaida, constată SÜDWEST PRESSE.

Cu atît mai mult cu cît în cazul unei non-intervenţii a Franţei ar fi existat riscul ca jihadiştii să-şi continue marşul spre sudul ţării, să ocupe capitala Bamako şi să instituie în Sahel o nouă bază a islamismului militant.

A preîntîmpina această eventualitate este în interesul Europei, notează LE MONDE.

Noul conflict promite să fie de durată, crede LE FIGARO, insistînd asupra necesităţii de a se depune toate eforturile spre a se obţine un larg sprijin internaţional. La urma urmei ONU a dat undă verde misiunii în Mali, aminteşte ziarul citat.

Uniunea Europeană va lua abia joi cazul în dezbatere, aşa încît, deşi Franţa a primit semnale de solidaritate politică din partea a numeroase ţări (europene), ajutoarele militare concrete rămîn modeste, semnalează cotidianul danez POLITIKEN. Ziarul explică şi motivele reticenţei: pe de-o parte, persistă teama unei noi angrenări într-un conflict de durată. Pe de alta, convingerea că ţările africane vecine ar avea din start o poziţie mai favorabilă spre a sări în ajutorul guvernului republicii Mali (decât statele Bătrânului Continent).

Uneori însă, n-ai de ales, scrie DE VOLKSKRANT din Amsterdam, iar o intervenţie militară este răul cel mai mic. Nimeni nu vrea să aştepte pînă cînd Mali se transformă într-un nou Afganistan, sau o nouă Libie. Principala întrebare însă este următoarea: cum şi cu cine va putea fi refăcută Republica Mali, după alungarea islamiştilor?