1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Limitele puterii

Majoritatea și Opoziția rămân blocate pe poziții ireconciliabile în ciuda faptului că primul ministru a anunțat în discursul de învestitură o abordare mai flexibilă.

default

Imagine de la învestitura noului Guvern de la Bucureşti

Secretarul general al PDL Ioan Oltean a exclus cu totul orice discuție despre schimbarea din funcție a președintei de Cameră, Roberta Anastase. El a dezmințit în prealabil speculațiile despre iminența unei schimbări, după care a închis orice cale de dialog: ”Dacă Opoziţia condiţionează întoarcerea în Parlament și de realizarea unui asemenea obiectiv, atunci cu certitudine vor sta în grevă până în decembrie anul acesta”, a tranșat liderul PDL.

Lui Ioan Oltean îi plac "expresiile tari", căci tot el spunea în 2009, după ce PDL încheiase o alianță cu PSD, că ”broasca îi stă în gât”. Ioan Oltean, care a avansat între timp în ierarhia partidului, dăduse atunci semnalul rupturii coaliției guvernamentale, anticipând toate manevrele care au urmat. E de presupus așadar că și de data aceasta PDL se pregătește de un război fără concesii.

Tacticile de partid sunt însă materia consultanților politici. Pentru societatea largă e important doar dacă un gest politic are sau nu îndreptățire morală. Este așadar îndreptățită solicitarea Opoziției? Sau, punând altfel întrebarea, poziția inflexibilă a grupului PDL este corectă?

Președinta Camerei Deputaților, Roberta Anastase, falsificase rezultatul votului într-o ședință plenară a Camerei Deputaților uluind întreaga lume cu aplombul și naturalețea cu care a făcut-o. ”Aritmetica” Robertei Anastase a devenit de atunci proverbială, dar se pare că, în ciuda acestui lucru, nu a luat niciodată în considerare varianta demisiei.

A fost evident pentru toată lumea că raportarea falsă a numărului de voturi favorabile nu a fost accidentală, ci un act premeditat. O lege de mare importanță cum era legea de unificare a sistemului de pensii risca să nu treacă din cauza absenteismului masiv al deputaților majorității. Virtual, legea ar fi avut majoritatea necesară, dar deputații guvernamentali, premeditat sau nu, absentau. În disperare de cauză ,președinta Camerei va fi luat decizia de a risca și de a trece legea prin falsificarea votului. Toți deputații PDL și liderii partidului au fost solidari, căutând să aplaneze conflictul, dar fără să recunoască vreodată că au greșit.

Întrebarea este dacă gestul președintei de Cameră a fost legitim. Uneori devine vizibilă diferența dintre ceea ce este legal și ceea ce este legitim, sau decalajul dintre ceea ce este regulamentar și ceea ce este moral, așadar întrebarea are sens. S-ar putea susține că, într-o viziune politică mai cuprinzătoare, o mică eroare premeditată de calcul este îndreptățită dacă servește unui scop valoros. La limită este adevărat. În societățile totalitare, încălcarea regulilor poate fi legitimă, căci acestea sunt făcute pentru protejarea unei puteri arbitrare. Dar în ambianța unui parlament ales democratic, într-o țară membră a UE, raționamentul acesta ar mai putea fi utilizat? Există un scop mai înalt decât democrația însăși?

Răspunsul vine de la sine. În această lumină fraudarea votului nu poate fi în nici un fel justificată.

S-ar mai putea spune că, în definitiv, episodul votului fraudat, a fost o excepție. E adevărat, dar excepția aceasta, odată produsă, arată că puterea instalată nu are limite. Or, constituția democratică și toate regulile parlamentare au ca rol primordial tocmai definirea clară a limitelor puterii.

Autor: Horațiu Pepine
Redactor: Rodica Binder