1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Liderii de la București își reafirmă loialitatea față de proiectul european

Europa nu va putea cu adevărat să supraviețuiască dacă nu își va schimba modul de lucru, dacă nu va renunța la aroganța tehnocratică atotștiutoare și dacă nu va fi receptivă la vocea oamenilor reali.

Președintele României, Klaus Iohannis

Președintele României, Klaus Iohannis

Liderii politici de la București par să fi fost luați prin surprindere de rezultatele referendumului din Marea Britanie, de vreme ce nu au fost capabili de nicio reacție la prima oră a zilei. Președintele Iohannis a convocat o reuniune de urgență cu premierul, guvernatorul BNR și cu liderii partidelor, ceea ce a însemnat că dorește să delibereze și să comunice o opinie consensuală.

Sau poate nu ezitarea cât dorința de a da declarației un caracter solemn a provocat întârzierea, căci președintele Klaus Iohannis a formulat nu doar o reacție, cât un angajament politic în toată regula: ”După aceste consultări spun foarte clar: România rămâne atașată proiectului european. România e convinsă că UE trebuie să continue, că e un proiect bun și că dorim să fim parte din el. E nevoie în continuare de unitate și solidaritate în UE, între cele 27 de state membre care vor rămâne în Uniune”.

Declarația a fost ”contrasemnată” de toți participanții la reuniunea de la Cotroceni, premierul Dacian Ciolos, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, copreședinții PNL Alina Gorghiu și Vasile Blaga, președintele PSD, Liviu Dragnea, liderul UNPR, Valeriu Steriu, copreședintele ALDE, Daniel Constantin.

Anterior, așa cum am văzut, premierul Dacian Ciolos, refuzase să ia în calcul varianta Brexit-ului, cu aceea încredere oarbă a unui vechi funcționar prins în rutina sa indestructibilă (v. declarațiile sale recente la TF1 și în Le Monde). Iar cât îl privește pe președintele Iohannis este greu de spus ce anume a gândit, căci măcar politețea față de oaspetele său Joachim Gauck l-ar fi împiedicat, în ultimile zile, să discute despre Brexit în termeni mai practici și mai realiști. Președintele Germaniei venise cu scopul de a se asigura de susținere pentru UE în extremitatea estică a Uniunii, ceea ce poate însemna că Germania, în centrul ei de reflecție politică, nu neglijase deloc varianta Brexit-ului și că urmărea să împiedice o contaminare.

Faptul că, în politica românească, Brexit-ul a părut mai curând neverosimil (vezi și declarația optimist-convențională a Alinei Gorghiu, construită după toate șabloanele genului) arată fără dubiu că românii au trăit sub dominația totală a ”doctrinei” și că aici nu s-a gândit niciodată liber asupra Europei.

De fapt semnificația referendumului din Marea Britanie, în primă instanță, este tocmai aceasta: britanicii au îndrăznit să iasă de sub imperiul ideologiei și mistificărilor propagandistice. Timp de decenii, ”Europa” devenise ceva indiscutabil, ceva similar cu binele și frumosul, pozitivitatea însăși. Cine nu era de acord cu stilul construcției europene era taxat de populist, xenofob, rasist, habotnic, așa cum am văzut că se întâmplă și în presa românească. Numai să fi îndrăznit să pui la îndoială autoritatea Comisiei și ce furtună se dezlănțuia în presa de serviciu!

De fapt cei care au pus sistematic în pericol Europa nu au fost eurocriticii, ci, dimpotrivă, cei care au transformat-o în ceva dogmatic și indiscutabil și care s-au îndepărtat dramatic de chiar esența spiritului european, care a însemnat rațiune și gândire critică. Ce scandal, de exemplu, pentru reformele conservatoare din Ungaria sau Polonia, denunțate ca antieuropene pentru simplul fapt că nu acceptaseră servil dogmele stângii progresiste! Eurocriticii și conservatorii au ajuns să fie oile negre în Parlamentul de la Bruxelles, deși este evident că în rândurile lor se găsesc mai mulți oameni inteligenți și de aleasă cultură decât în toate celelalte grupuri.

Nu putem aprecia de aici dacă britanicii au cumpănit bine sau nu urmările votului, dacă au fost bine sau nu informați, dar putem spune că ei s-au pronunțat în primul rând împotriva dogmei și că am asistat la o victorie a libertății. Nu a fost vorba despre câte milioane dă sau nu dă Marea Britanie Europei și despre ce primește în schimb, ci despre sentimentul politic copleșitor că democrația britanică încetase să existe, că deliberarea ca formă a deciziei politice fusese suspendată, în beneficiul unor funcționari oarecare de la Bruxelles, pe care nici măcar nu îi cunoaște cineva.

La București au mai fost reacții cât se poate de revelatoare pentru natura puterii exercitate de Uniunea Europeană. Fostul președinte Traian Băsescu, un om bine inițiat, a avut această reacție: ”Ce ai făcut, David Cameron ? Nu am crezut că este posibil. Marea Britanie părăseşte UE.” E clar că Traian Băsescu îi reproșează lui Cameron nu opiniile, ci faptul că a organizat un referendum, faptul că a lăsat ca omul real să decidă în detrimentul omului statistic care stă la baza oricărui calcul eurocratic. Traian Băsescu dezvăluie perfect mentalitatea anti-democratică care a tins să caracterizeze tot mai mult construcția europeană.

Declarația în favoarea Europei pe care au făcut-o solidar toți liderii din politica românească are un singur defect, dar unul important: nu pune niciun fel de condiții. Or, Europa nu va putea să supraviețuiască dacă nu își va schimba modul de lucru, dacă nu va renunța la aroganța tehnocratică atotștiutoare și dacă nu va fi receptivă la vocea oamenilor reali. O Europa dogmatică nu e, cu adevărat, dezirabilă.