1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Lideri buni, lideri răi

Despre şefi de stat şi prim-miniştrii buni şi răi, despre ex-preşedinţi fie de mare clasă, fie îndoielnici, ori de-a dreptul terorişti şi ucigaşi în masă, precum şi despre preşedinţi în devenire, mai mult sau mai puţin promiţători scrie azi, între altele, presa occidentală.

Unul din cei buni: Johannes Rau, al cărui succesor la preşedinţia Germaniei, Horst Koehler, şi-a depus joi jurământul de şef al statului.

Unul din cei buni: Johannes Rau, al cărui succesor la preşedinţia Germaniei, Horst Koehler, şi-a depus joi jurământul de şef al statului.

În faţa unui mare om de stat se înclină Stuttgarter Zeitung şi General-Anzeiger din Bonn: preşedintele Germaniei Johannes Rau. Cel de-al 8-lea şef de stat al Republicii Federale s-a distins între altele prin contribuţia sa masivă la relansarea relaţiilor germano-israeliene. Rau, scrie General Anzeiger, ”îi predă azi ştafeta succesorului său, fără melancolie, ci recunoscător. Germanii au la rândul lor toate motivele să-i mulţumească celui care s-a dovedit a fi un noroc pentru Germania, un spirit supereducat şi cultivat, capabil să rostească discursuri filosofice înalte cu aceiaşi uşurinţă şi lipsă de afectare cu care discuta cu oamenii de rând. Un om care şi-a servit naţiunea timp de o jumătate de secol”.

Ca preşedinte, Rau fusese un lider care, potrivit ziarului din Stuttgart, ştiuse, în timp, să-şi câştige încrederea concetăţenilor săi. Dimpotrivă, urmaşul său, Horst Kohler, care şi-a depus azi jurământul prezidenţial, vrea Roma pe loc. ”Plonjând în actualitate, Koehler a abordat imediat, cu toată cu vehemenţa şi neobosit problemele presante ale economiei, riscând, în cazul în care va ignora grijile şi suferinţele celor slabi, să-şi rateze ţelul de a obţine o schimbare la nivelul conştiinţei naţionale”. In privinţa virtualei sale reuşite ca preşedinte, ziarul din Stuttgart oscilează între paharul gol pe jumătate şi cel pe jumătate plin.

Le Monde de la Paris consideră că preşedintele Franţei e angrenat într-un retractil război de stăvilire a ofensivei americane, sau ”de retragere ordonată din faţa ei”, dată fiind atitudinea sa echivocă privind efortul de stabilizare a Irakului. SUA au reuşit să obţină de la Jaques Chirac legitimarea internaţională a intervenţiei lor, dar nu şi implicarea NATO în pacificare. Cvitim în ziar: ”dilema lui Chirac poate fi descrisă astfel: şeful statului francez nu se poate nici dezminţi pe sine, dar nici opune reconstrucţiei unui Irak suveran. In consecinţă, el a trecut la o tactică de temporizare, tăgînd de timp spre a putea apoi coopera cu un posibil preşedinte John Kerry, fără să compromită definitiv orice şansă de colaborare cu un Bush reales.

Săptămânalul economic francez Le Point , şi cotidianele Sueddeutsche Zeitung din Muenchen şi de Telegraaf din Haga semnalează că la Bruxelles ”s-a deschis sezonul de vînătoare de posturi şi funcţii în Comisia Europeană”, după cum scrie cel din urmă. Admiţînd că premierul portughez Barroso e deopotrivă un proeuropean şi-un transatlantic veritabil, publicaţia franceză îi recomandă viitorului şef al Comisiei Europene să rămână un om politic de centru, pentru a reuşi în noua sa funcţie. In fine, Sueddeutsche Zeitung susţine dorinţa fierbinte a cancelarului german Gerhard Schroder de a-l plasa pe actualul comisar pentru extinderea UE, în funcţia de supercomisar al economiei şi industriei. Ziarul consideră că Guenter Verheugen dispune de competenţe suficiente nu doar în domeniul său preferat, al politicii externe.

In ce priveşte Irakul, ziarele sunt pline de editoriale referitoare la predarea oficială, dacă nu reală, a lui Saddam în custodia noului guvern interimar de la Bagdad. Nu puţini analişti germani sau francezi deplâng proxima lui judecare de către irakieni, şi nu de Curtea Penală Internaţională, evidenţiind că instrumentarea procesului de către autohtoni trezeşte suspiciuni extinse de vindictă. Pornind de la premiza răzbunării, Maerkische Oderzeitung crede că procesul lui Saddam ”chiar dacă va satisface întrucâtva nevoia difuză de dreptate istorică, nu va scrie în mod cert o pagină de glorie a istoriei justiţiei”.

Tagesspiegel din Berlin subliniază din contra şansele decurgând din aceste audieri, care s-ar putea transforma în primul capitol al unei mari confruntări a societăţii irakiene cu propriul ei trecut totalitar. Ziarul evidenţiază şi ecourile transmise în restul lumii arabe de procesului intentat unui dintre cei mai fioroşi despoţi arabi. Şi Times din Londra revendică în consecinţă organizarea unui proces cît mai public posibil, care să implice aşadar şi transmisia televizată a autiderilor.

Unii editorialişti occidentali strâmbă însă din nas din pricină că prima decizie a noului Irak suveran s-a materializat în reintroducerea pedepsei capitale. Luebecker Nachrichten se pronunţă totuşi în favoarea unui verdict draconic, amintind că numărul victimelor lui Saddam se estimează la 1,3 milioane oameni.

Despre alte milioane de victime musulmane, de această dat aparţinînd unei populaţii negre africane, trăind, cel puţin până la epurarea ei etnică, în provincia Darfur, din vestul Sudanului, scrie Neue Zuercher Zeitung . Ca şi norvegianul Aftenposten , ziarul elveţian lansează odată în plus un semnal de alarmă în legătură cu soarta acestui mare grup de oameni, terorizat, maltrat, mazilit, violat şi masacrat de miliţiile arabe ale regimului de la Kartum.

  • Data 01.07.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B18h
  • Data 01.07.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B18h