Libertatea – o chestiune arzătoare la ordinea zilei

În plină criză a datoriilor, asistînd la tragedia elenă fără a mai exclude, cu toate nefastele ei urmări şi pentru restul ţărilor, excluderea Greciei din zona euro, consternată de resuscitarea extremismelor de tot felul, de setea de schimbare a francezilor, care au optat pentru un preşedinte socialist deşi şansele ca promisiunile făcute de acesta să se împlinească trec drept nule, presa face un demers surprinzător, neobişnuit chiar.

Practic, oferă cititorilor ocazia sau mai degrabă şansa de a se ridica niţel deasupra empiriei cotidiene şi publică articole despre conceptul de libertate. Actul este însă lipsit de acea gratuitate specifică textelor literare sau filozofice, fiind legat de realitatea imediată, cea de toate zilele, începînd cu libertatea pieţelor financiare de a se autoregla, cu libertăţile garantate de constituţie, dar şi cu cele excesive, revendicate de Partidul Piraţilor, spre a termina cu libertatea fiecăruia de a spune tot ce-i trece prin cap, sub masca anonimatului, de a-şi tămîia prietenii ori insulta adversarii în spaţiul digital, fără a avea de suportat vreo consecinţă.

Limitele morale ale libertăţii

ntitulat „Despre libertatea lupilor”, inspirat de o sentinţă a filozofului Isaiah Berlin „Libertatea lupilor înseamnă moartea oilor”, eseul publicat în unul din ultimele numere ale revistei DER SPIEGEL debutează cu o scandaloasă mărturisire a semnatarului textului: Sunt acum pentru control şi cenzură.

Cum a ajuns un autor să pledeze pentru exact opusul idealurilor la care a aderat pînă mai ieri cu trup şi suflet? Răspunsul nu întîrzie: insolenţa cu care aşa-zişii noi militanţi pentru drepturile civile, alias „piraţii”, revendică libertatea, totala libertate de a face, spune sau consuma orice, pe Internet, perverteşte însăşi preţioasa noţiune de libertate, pentru care unii semeni au militat, plătindu-şi curajul cu preţul pierderii libertăţii înseşi sau chiar a vieţii.

Numai că, această nouă comunitate a „userilor” din spaţiul internautic nu pare nici dispusă şi nici capabilă să înţeleagă subtilităţile complexei problematici a libertăţii.

Din care motiv publicistul enumeră cîteva din  celebrele definiţii ale libertăţii, date de-a lungul istoriei de capetele luminate. Poate cea care ar trebui să se întipărească în mintea principalilor destinatari ai pledoariei pentru libertatea bine temperată, (admiţînd că „piraţilor” le vor cădea sub ochi paginile revistei DER SPIEGEL, măcar în varianta online) este definiţia-avertisment dată de Karl Popper libertăţii: ”(…) fără pavăza legii, libertatea se transformă în tirania celor puternici împotriva celor slabi”.

Excese în mediul digital

Două săptămîni după publicarea eseului lui Dirk Kurbjuweit în DER SPIEGEL, în care autorul se îngrijora şi de eventualitatea ca Internetul să se transforme într-o şcoală a barbariei, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG tipăreşte pe prima pagină un articol de fond intitulat Libertate – un mesaj necesar.

Autorul, Rheinhard Müller, se simte provocat de revendicările piraţilor, mai cu seamă de cele care nu ţin cont de drepturile de autor şi nici de proprietatea intelectuală în mediul digital. Aşa cum este ea concepută de acest partid care cucereşte o bună doză de simpatie în detrimentul partidelor tradiţionale, libertatea devine o noţiune imponderabilă, cei care se prevalează de ea nu-şi asumă nici o răspundere, ba mai mult, se slujesc de ea pe spesele celorlalţi.

Dacă, în campanii electorale, invocarea libertăţii nu este la fel de „rentabilă” precum este promisiunea de a garata securitatea membrilor unei comunităţi (dată fiind şi complexa relaţie libertate versus securitate), în economia de piaţă recursul la noţiunea de libertate este valută forte.

Publicistul german aminteşte însă cititorilor că modul în care pieţele financiare, speculanţii, au înţeles să se slujească de libertate aminteşte de cel revendicat de piraţi: fără oprelişti, fără scrupule, fără remuşcări.

Libertate şi responsabilitate

Nu mai puţin adevărat este că libertatea este limitată şi de condiţia materială şi fizică a individului uman: un om bolnav, fără resurse, fără adăpost, încetează să mai fie liber. Aici intervine rolul asistenţial al societăţii şi statului. Dar nu trebuie uitat că, înainte de toate, fiecare este răspunzător pentru  propria sa persoană, atrage atenţia autorul textului.

Din obiectivul acestuia nu scapă nici actuala criză a datoriilor, în care mecanisme de „salvare” supranaţionale strangulează prin deciziile lor spaţiul de manevră al statului de drept liberal. Faptul că aşa numitul Mecanism European de Stabilitate se sustrage controlului direct, avînd o activitate „strict confidenţială”, faptul că funcţionarii săi sunt imuni ar trebui să-i incite pe liberali să treacă la acţiune.

De altfel, contrar unei false impresii, pe terenul libertăţii nu Partidul Piraţilor ci Partidul Liber-Democrat este cel chemat să acţioneze, avînd încă multe de făcut, conchide autorul articolului, în încercarea de a înviora imaginea tradiţionalei formaţiuni care decenii la rînd a fost în Germania acul balanţei în coaliţiile guvernamentale şi care, acum, ca şi celelalte două mari partide, se află într-o pierdere de popularitate.

Ambele intervenţii publicistice pe marginea conceptului de libertate pot fi însă citite şi ca pledoarii intelectuale împotriva extremismelor şi extravaganţelor politice care proliferează în vremuri nesigure, de criză.