1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Libertatea de a creşte taxele

Toate analizele specialiştilor din ultimii ani semnalează că una din provocările majore ale finanţelor locale o reprezintă disciplina financiară foarte scăzută.

Guvernul Ponta a adoptat recent o hotărâre privind creşterea taxelor şi impozitelor locale, reuşind să nemulţumească pe toată lumea. Opozanţi şi simpatizanţi ai majorităţii au văzut în această măsură în primul rând o formă de ipocrizie. În rândurile stângii ideologice majorarea taxelor a fost privită, de asemenea, cu mare circumspecţie căci a părut să fie nu atât o metodă de a creşte bugetul redistribuibil, cât o obedienţă vinovată faţă de FMI şi politicile sale de reducere a deficitelor.

De altfel (vezi Critic Atac), guvernul Ponta şi Ponta II sunt privite, în aceste cercuri riguros de stânga, ca o pură continuare a politicilor guvernului anterior. Cu alte cuvinte, am avea ”de-a face cu o stângă doar nominală, nu şi reală”. Ce-i drept, premierul însuşi a căutat insistent să se aşeze la centru, într-un loc aflat în orice caz, după propriile sale spuse ”mai la dreapta decât Vasile Blaga”. Unii ar spune că nici nu e greu, dar lăsând la parte spectacolul acesta frivol al declaraţiilor polemice, ar trebui să fim atenţi, şi de aici înainte, nu la ce spun politicienii, ci la ceea ce fac ei.

Bugetele locale au fost mereu în ultimul timp deficitare iar cheltuielile cu dobânzile au sporit necontenit. Fenomenul a devenit vizibil din anul 2008 de când s-a constatat că administraţiile locale fac o veritabilă risipă, profitând de faptul că guvernul va interveni salvator din considerente politice. De fapt, străduinţa de a ţine deficitul bugetului în limite foarte strânse este inutilă dacă adminsitraţiile locale fac cheltuieli nesocotite. În 2009, guvernul Boc, stimulat de acordul cu FMI, a cerut adminstraţiilor locale să intre într-un cadru riguros. Întâmplarea face ca ministrul actual al Administraţiei, Liviu Dragnea, să fi fost şi ministru de interne pentru o scurtă perioadă de timp în guvernul Boc din 2009 şi apoi să fi participat din partea PSD la stabilirea standardelor de cost pentru administraţiile locale, în perioada aceleiaşi guvernări.

În sfârşit, toate analizele specialiştilor din ultimii ani semnalează că una din provocările majore ale finanţelor locale o reprezintă disciplina financiară foarte scăzută. Potrivit datelor de la ministerul de Finanţe, arieratele au crescut în vara anului 2012, răspunzătoare fiind, într-o proporţie mare, bugetele locale. Dacă din 2010, arieratele bugetului de stat au scăzut destul de mult, au crescut în schimb datoriile bugetului asigurărilor sociale şi cele ale administraţiilor locale. Guvernul Ponta are cu siguranţă o problemă de rezolvat, căci, după alegerile municipale din acest an, datoriile primăriilor au crescut în mod simţitor. Aşadar, ar părea să fie şi o problemă a USL care a reuşit să limiteze strict deficitul Bugetului de stat, dar a scăpat frâiele în zona administraţiilor locale. Creşterea taxelor locale s-ar fi produs, cu siguranţă, oricum, din cauza inflaţiei. Dar guvernul Ponta este nevoit, în plus, să ofere administraţiilor locale un mijloc de a acoperi cheltuielile prea mari făcute în ultima perioadă de timp, pe socoteala datoriilor neplătite.

În această împrejurare neplăcută a apărut însă şi ceva pozitiv. Pe fondul criticilor tot mai insistente, Guvernul a dat asigurări că va lăsa exclusiv la dispoziţia administraţiilor locale decizia de a majora sau nu taxele (între 4% şi 36%). Se înţelege că vor fi puţine primăriile care nu vor profita de această ”libertate”, deşi faptul că vor deveni direct răspunzătoare de cuantumul majorărilor, le va face mai prudente.

Aşadar, Guvernul recunoaşte, deocamdată fără consecinţe majore, faptul că primăriile ar trebui să aibă o mai mare autonomie financiară. Este un început care va trebui continuat cu mai multă îndrăzneală, căci fără o reală autonomie, primăriile nu vor dobândi niciodată sentimentul deplin al responsabilităţii şi vor aştepta mereu să fie salvate.