1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Libertatea asediată

Sub ochii românilor se lucrează la o revizuire a constituţiei ce riscă să extindă nelibertatea postcomunistă, garantând betonarea societăţii pe termen foarte lung.

Preconizata transformare a parlamentului într-o instanţă capabilă să încalece justiţia, ai cărei slujitori neobedienţi să poată fi traşi la răspundere de oligarhi înstăpâniţi peste senat, spune mult despre constituţia care li se pregăteşte românilor. La fel de elocvente sunt compoziţia Comisiei de revizuire a constituţiei; excluderea de la elaborarea ei a intelectualilor neîncolonaţi; reintroducerea delictului de presă; reducerea trufaşă a cvorumului necesar validării unui referendum şi câte şi mai câte.

Că restrângerea masivă a libertăţii româneşti se va produce la umbra unor alegeri libere de felul celor care au condus la formarea actualei majorităţi constituţionale nu atenuează defel tragedia acestui fatal recul. Care nu e fără precedent. România nu e nici singura nici prima ţară cuprinsă de îngheţ în plină vară.

Şi nici direcţia în care au luat-o Bucureştii, judecând după tentativa reformulării unui paragraf al constituţiei care urma să discrimineze minorităţile sexuale nu e nouă. Ea aminteşte de avansul fascismului clerical în zone din imediata ei vecinătate. Căci la frontierele răsăritene, ori la miazăzi de România continuă coborârea în infernul integrist al dogmatismului religios. Al islamismului agresiv şi al ortodoxismului expansiv şi fundamentalist.

Rusia, de pildă, şi-a luat de mult adio de la valorile occidentale. Duma ei, dominată copios de partidul atotputernicului ex-şef al KGB-ului a adoptat ieri, spre deliciul clerului reacţionar, legi pedepsind blasfemia şi aşa-zisa propagandă homosexuală, legi care îngrădesc draconic libertatea de expresie. N-ar fi primii paşi ai Rusiei lui Putin spre înlocuirea comunismului cu un totalitarism de sorginte fundamentalistă, amintind de-al legionarilor.

Şi în Turcia barbariilor poliţieneşti împotriva demonstranţilor paşnici - seculari sau credincioşi, protestând contra superbiei unui lider islamist ca Erdogan democraţia este uzurpată de tirania majorităţii, e evacuată lent, dar sigur din cetate şi substituită cu un regim autoritar.

Or, şi acest regim condus de Erdogan s-a văzut, vai, legitimat în repetate rânduri prin votul majoritar al unor mase anti-liberale, speriate grav de pluralism şi mai ales de responsabilitatea libertăţii. Ispitite, din cauza sărăciei şi a slabei educaţii, de mirajul religios, de idealul societăţii nivelate spiritual şi de iluzia soluţionării magice a problemelor izvorâte din globalizare, masele din estul şi sudul Europei aderă instinctiv la diverse formule anti-democratice şi pentru că au fost abandonate de occidentali.

Farul american al libertăţii, obosit rău de războiul antiterorist s-a repliat şi a sucombat tentativei unui neo-izolaţionism extrem de pernicios.

Alintaţi şi moleşiţi de propria lor prosperitate, prigoniţi de crize, relativişti adesea, şi prea laşi precum şi prea puţini uniţi în strategiile privind globalizarea spre a face faţă dictaturilor într-un chip demn, europenii se bâlbâie la rândul lor şi dau din colţ în colţ. Mai nou, occidentali se comportă în faţa recrudescenţei tiraniilor precum nişte copii şocaţi de inexplicabila violenţă a adulţilor, în loc să suspende orice dialog cu megalomanii neo-dictatori.

E urgent ca statele ameninţate de tiranii să se trezească din letargia lor funestă. În caz contrar ofensiva dictaturilor nu se va opri la graniţele româneşti.