1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Lentă, dar... existentă: schimbarea la faţă a României

Două articole interesante, referitoare la România au apărut marţi, 11 noiembrie în presa occidentală de limbă germană. Neue Zuercher Zeitung din Elveţia a publicat o analiză cu privire la recepţia românească ieşită din comun a raportului de ţară al Comisiei Europene, în timp ce în ziarul berlinez TAZ a apărut un comentariu semnat de Barbara Oertel sub titlul "România se confruntă cu istoria ei". Nimic nu relevă mai pregnant schimbarea, fie şi dureros de lentă, prin care trece România decît aceste două articole referitoare la marile probleme ale prezentului şi trecutului românesc.

A primit sau n-a primit România statutul de economie de piaţă funcţională? Iată întrebarea esenţială cerînd răspuns după dezbaterea provocată la Bucureşti de publicarea raportului de ţară al Comisiei europene. Relevînd insistenţa cu care guvernul Năstase şi-a asumat aspectele pozitive ale raportului, şi în special menţinerea şansei României de a adera la UE în 2007, cotidianul elveţian Neue Zuercher Zeitung consemnează şi criticile experţilor şi opoziţiei româneşti. "Afişata încredere în viitor a lui Năstase", are, potrivit ziarului elveţian, un scop electoral, fiind menită să se repercuteze asupra foştilor comunişti şi să aducă partidului guvernamental confirmarea la alegeri. Optimismul demonstrativ al premierului, mai scrie ziarul, "îşi propune totodată să creeze o stare de spirit pozitivă, aptă să contracareze nemulţumirea unor largi pături ale populaţiei datorate viitoarelor strîngeri ale şurubului. NZZ prevede în context creşterea şomajului în urma privatizării întreprinderilor de stat, şi liberalizarea preţurilor pieţii energetice revendicată de UE, demers de natură să sporească sensibil costul încălzirii locuinţelor.

Analiza evidenţiază nu numai caracterul voit ambiguu al raportului de ţară, contrazis de reprezentanţa de la Bucureşti a Comisiei Europene, care a constatat clar şi fără echivoc că România n-a primit statutul mult dorit. Cotidianul helvet semnalează că, spre deosebire de România, Bulgaria a obţinut încă de anul trecut, statutul de economie de piaţă funcţională; şi că, în ciuda certificatului de bună purtare eliberat Bucureştiului de către comisia europeană, România are de luptat cu o corupţie endemică, reliefată critic în raport. Potrivit experţilor, fenomenul corupţiei se leagă direct de extinsa nesiguranţă legislativă din ţară, stăruitor deplînsă de investitorii străini; o nesiguranţă de care profită funcţionarii publici corupţi de la toate nivelurile administraţiei româneşti, pentru a se căpătui. NZZ evocă în context demiterera lui Hildegard Puwak, fost ministru pentru integrarea europeană. Or, de acelaşi fenomen al corupţiei se leagă şi tergiversarea reformei administrative, semnalate de raportul de ţară şi de ziarul elveţian, care mai reliefează aspectul agravant, şi totodată poate cel mai delicat, al incompetenţei multor funcţionari. Nu este cîtuşi de puţin cert că România îşi va putea accelera cu adevărat procesul de reforme graţie suplimentării ajutoarelor financiare ale Bruxelles-ului, mai estimează cotidianul elveţian, subliniind că multe proiecte din trecut au eşuat din pricina carenţelor a factorilor responsabili şi a lipsei cunoştiinţelor lor de bază.

Că în România trenul progresului s-a urnit totuşi din loc, chiar daca deocamdata circula ca mocanita reiese şi din alt comentariu, publicat de această dată de ziarul berlinez TAZ. Cotidianul german a criticat sever, în lunile din urmă, repetatele inconsistenţe ale conducerii de la Bucureşti privind partea de vină românească pentru exterminarea evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial. E ca atare util de semnalat titlul pozitiv al acestui articol, potrivit căruia România a început să se confrunte cu propria ei istorie, preşedintele Iliescu instituind comisia internaţională de experţi menită să studieze Holocaustul.

Articolul, semnat de Barbara Oertel, citează declaraţia preşedintelui, rostită cu ocazia instituirii comisiei conduse de Elie Wiesel, cînd Iliescu a subliniat că această iniţiativă se înscrie în eforturile româneşti "de promovare a toleranţei, de combatere a xenofobiei şi antisemitismului, şi de asumare a trexcutului proporiu, cu tot cu luminile şi umbrele lui".

Metamorfoza prezidenţială uimeşte, notează comentariul, amintind de protestele internaţionale masive declanşate nu de mult de afirmaţia guvernamentală potrivit căreia în România Holocaustul n-ar fi avut loc.

Autoarea reia estimarea istoricului israelian Jean Ancel, unul din experţii de prestigiu în domeniu, potrivit căruia componenta românească a Holocaustului s-a concretizat prin asasinarea sub Antonescu, a pînă la 410.000 de evrei, şi a circa 25-30.000 de ţigani. Comentariul se arată uimit de prezenţa în comisia internaţională a lui Ion Scurtu, consilier prezidenţial pentru probleme istorice, care s-a pronunţat nu de mult în favoarea unei aprecieri pozitive a regimului antonescian. Autorea sugerează eventualitatea ca, nemaiputînd candida la preşedinţie, Ion Iliescu să dorească să se profileze ca personalitate a reconcilierii, aptă să promoveze asumarea trecutului în România.

Autoarea înregistrează şi opinia fostului disident anticomunist Gabriel Andreescu, unul din membri comisiei internaţionale, potrivit căruia demersul prezidenţial este o mutare de şah oportunistă, "devreme ce Iliescu a instrumentalizat mulţi ani la rind antisemitismul, utilizîndu-l în scopuri politice proprii". Totuşi, Andreescu a elogiat instituirea comisiei, calificînd-o drept un pas în direcţia cea bună, "ce nu trebuie subestimat".

La antipodul acestei speranţe se situează rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în octombrie pe marginea intoleranţei, naţionalismului şi autoritarismului în România. Sondajul, realizat de Gallup în colaborare cu Institutul pentru politici publice constată că 84 la sută dintre români consideră că ar avea nevoie acum "de un lider puternic, capabil să facă ordine în ţară". Evocînd acest sondaj, TAZ semnalează că, dacă alegerile prezidenţiale s-ar derula acum, "Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului fascist România Mare ar obţine 23 de procente din voturi, ar ocupa locul doi, şi ar participa odată în plus la un scrutin de balotaj".

Ceea ce, în opinia mea, nu înseamnă totuşi că schimbarea în bine, fie şi în ritm de melc, a peisajului românesc, ar fi inexistentă.
  • Data 11.11.2003
  • Autoare/Autor de Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1mh
  • Data 11.11.2003
  • Autoare/Autor de Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1mh