1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Lehamitea politică în versiunea ei germană

Nu ştiu să existe vreo societate occidentală mai grijulie decât cea germană să nu care cumva să crească incontrolabil diferenţele dintre bogaţi şi săraci.

Şi totuşi democraţia suferă în Republica Federală. Şi suferă nu în ultimul rând din pricina apatiei politice a germanilor, care - potrivit unui recent studiu al Fundaţiei Bertelsman şi al sociologilor de la Institutul Allensbach, reluaţi de ziarul berlinez Die Welt - e rezultatul dezinteresului celor mai săraci şi mai puţin educaţi faţă de viaţa politică.

Atenţia pe care societatea germană o acordă, prin tradiţie, detestatului clivaj social s-a materializat între altele în caracterul cvasi-religios, sacrosanct şi intangibil al aderenţei majorităţii germanilor la modelul economiei de piaţă sociale.

Această aderenţă e, în Germania, tabu, în măsura în care orice virtuală propunere de eliminare a sistemului în vigoare în favoarea unuia mai puţin social, în speţă mai „anglo-saxon”, mai pronunţat „neo-liberal” sau „capitalist”, ar provoca probabil întrebări legate de sănătatea mintală a celor ce ar sugera-o.

Cu toate acestea, clivajul social ia amploare şi în Germania, şi-anume, cu efecte atât de supărătoare pentru civismul, interesul şi activismul politic al germanilor încât ziarul Die Welt, un cotidian nu doar liberal-conservator ci şi în genere destul de sobru, se arată alarmat. ”Democraţia germană e ameninţată de clivajul social”, constată ziarul berlinez, chiar în titlul articolului consacrat acestui subiect. Conform studiului Fundaţiei Bertelsman, cetăţenii mai săraci şi needucaţi tind să se dezintereseze tot mai accentuat de treburile cetăţii şi să se despartă de obiceiul de a se prezenta la urne spre a participa la alegeri.

Concomitent, în mod cu totul paradoxal, germanii se arată tot mai mulţumiţi de sistemul politic şi tot mai împăcaţi cu democraţia.

Culmea, potrivit sociologilor, abţinerea de la vot nu e consecinţa frustrărilor sau vreunui protest, ci, adesea, a indiferenţei. Oamenii pur şi simplu nu mai cred că pot schimba ceva, ori nu mai reuşesc să înţeleagă viaţa politică, care li se pare mult prea complicată, şi deciziile luate. Mare parte dintre membri păturilor inferioare ale societăţii nu consideră de altfel mersul la vot ca o datorie civică.

Din unghiul meu de vedere, partea cea mai alarmantă a acestui trend rezidă în faptul că bună parte dintre cei ce-şi iau adio de la viaţa politică sunt tinerii.

Depolitizarea tinerilor într-o fază în care Germania şi Europa ar avea nevoie, dimpotrivă, de schimbări importante care să amplifice, să intensifice şi să extindă deopotrivă libertatea, democraţia şi competitivitatea pe Bătrânul Continent, mi se pare extrem de pernicioasă.

Întrucât lehamitea politică nu e defel doar o problemă germană, ci priveşte întreaga Comunitate, după cum a reieşit din participarea extrem de scăzută la vot la decisivele la alegeri româneşti din decembrie 2012, ori în alte scrutine, mi se pare la fel de rea incompetenţa claselor politice. Fiindcă din pricina ei ia amploare numărul celor care consideră politica prea complexă ca să mai poată fi înţeleasă. În răstimp, creşterea satisfacţiei generate de sistemul politic şi democraţie nu trebuie să mire.

Ea nu e, fireşte, rezultatul vreunei reflecţii, ci, pare, pur şi simplu, să fie expresia tot mai puternicei nivelări şi aplatizări a ofertei politice şi alinierii necondiţionate a unor segmente tot mai importante ale clasei politice germane la revendicările stângii.