Legislativul comunitar a împlinit jumătate de secol

În urmă cu 50 de ani, Parlamentul European nu era altceva decât o reuniune a reprezentanţilor politici ai statelor europene. Astăzi, instituţia de la Bruxelles este cu cei 785 de deputaţi, cel mai mare parlament democratic din lume.

Competenţele parlamentarilor europeni au fost extinse considerabil în decursul ultimilor 50 de ani. Iar dacă reforma decisă la Lisabona va intra în vigoare în 2009, deputaţii de la Bruxelles vor avea drept de decizie în aproape toate domeniile politice şi economice europene.

Efectul pozitiv ale faptului că cei 500 de milioane de cetăţeni ai ţărilor membre ale Uniunii Europene sunt conduşi de un parlament supranaţional este de netăgăduit însă trebuie ţinut cont şi de faptul că Parlamentul European nu deţine puterea reală la Bruxelles. Prima instanţă este în continuare Consiliul de Miniştri unde se reunesc reprezentanţii guvernelor din toate statele comunitare. În plus, propunerile de legi care sunt în final votate în parlament vin din partea Comisiei Europene, instituţia administrativă al Uniunii. Parlamentarii înşişi nu au dreptul de a propune sau emite legi, stare de fapt pe care o parte din deputaţi tind să o schimbe. Însă altă grupare parlamentară atrage atenţia că sporirea competenţelor Parlamentului European ar putea dăuna raportului de forţe dintre cele trei autorităţi centrale ale Uniunii Europene: Consiliul de Miniştri, Comisia şi Parlamentul.

Totuşi, privind în urmă la cei 50 de ani de existenţă a legislativului comunitar, este uimitor că multe state independente au acceptat să renunţe la puterea de decizie pe plan naţional şi să transfere această putere unui parlament supranaţional. O mare parte a legilor care sunt valabile astăzi în statele Uniunii Europene sunt o iniţiativă a autorităţilor de la Bruxelles.

În următorii doi ani, Parlamentul European trebuie să iniţieze reforme atât în ceea ce priveşte transparenţa veniturilor deputaţilor cât şi în privinţa deplasărilor lunare ale reprezentanţilor, care, o săptămână pe lună trebuie să se reunească la Strasbourg. Sute de deputaţi, colaboratori, angajaţi care se mută pentru o săptămână pe lună din Bruxelles la Strasbourg şi mii de acte care sunt transportate de acolo-acolo sunt o risipă inutilă a banilor contribuabililor.

Iar preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy ar putea pune capăt acestei plimbări dacă ar accepta mutarea definitivă a acestora la Bruxelles – accept care se va lăsa probabil aşteptat încă 50 de ani.