1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Legea statutului şi Comisia de la Veneţia

Legea statutului minoritatilor a provocat tulburari grave în cadrul coaliţiei guvernamentale. În plus, Opoziţia, încurajată de ezitările majorităţii, a lansat un atac dur împotriva acestei iniţiative de pe poziţii naţionaliste.

Poziţia partidelor din coaliţie faţă de legea minorităţilor este extrem de neclară. Cu toate că legea a fost asumată de Guvern, partidele par mai curînd incomodate de sarcina de a o vota. Prima obiecţie făţişă a fost formulată de PC, care a cerut asigurări că românii din Harghita şi Covasna vor fi trataţi şi ei ca o minoritate protejată. Pretenţia conservatorilor a creat o puternică tensiune în coaliţie, UDMR sugerînd că ar putea părăsi coaliţia guvernamentală. Ulterior s-a creat impresia că s-a găsit un compromis, dar lucrurile s-au complicat şi mai rău. În prezent la Camera Deputaţilor proiectul de lege este şi mai expus amendării decît a fost el la Senat, iar relaţia cu UDMR a devenit extrem de încordată.

Cît priveşte conţinutul legii, se manifestă doar doua poziţii bine definite. Prima este a UDMR care susţine crearea unui mecanism care să satisfacă principiul autonomiei culturale, adică să ofere cetăţenilor minoritari care trăiesc dispersaţi pe un teritoriu mai larg putinţa de a exercita un anumit grad de autonomie în ceea ce priveşte educaţia şi cultura lor. Legea statutului minorităţilor cam asta face, imaginează un mecanism prin care minorităţile să poată participa în folosul lor la împărţirea bugetului culturii şi educaţiei.

O altă poziţie clară este aceea a PRM , care se pronunţă împotriva legii fără nuanţe. Surpinzător este că în ultimul timp PSD s-a raliat integral la poziţia PRM, amintind de PDSR-ul din anii ’94 sau ‘95. Legea a fi neconstituţională, ar crea privilegii naţionale, ar redeschide conflictul dintre români şi maghiari. PSD se repoziţionează de fapt încercînd să cîstige pe tema naţionalistă, ceea ce a pierdut în ultimii ani din cauza corupţiei. Naţionalismul acesta apăsat riscă însă să creeze nedumeriri în cercurile socialiste europene, chiar dacă acestea au susţinut pînă acum cu mult aplomb PS, chiar şi atunci cînd se găsea în eroare.

În sfîrşit urmează poziţiile ambigue. PNL tace şi preferă să nu se exprime în mod ireversibil. Iar PD a făcut deja declaraţii şi ele nedumeritoare. Emil Boc a făcut trimitere la amendamentele Comisiei de la Veneţia cerînd UDMR să le accepte. Dar nu a spus la care amendamente se referă întrucît Comisia invocată a formulat mai multe obiecţii. Unele dintre ele sînt de natură tehnică, altele însă ar pune UDMR în dificultate deşi sînt de altă natură decît obiecţiile naţionaliştilor din România.

Ce spune Comisia de la Veneţia? În esenţă face un referat pozitiv, dar cu destule obiecţii. Una se refera la faptul că lista minorităţilor pare închisă, ceea ce restrînge dreptul altora de a revendica aceleaşi drepturi. O altă obiecţie şi probabil cea mai importantă în ordinea libertăţilor politice este aceea referitoare la caracterul restrictiv al accesului în alegeri. Legea statutului oferă UDMR monopol de reprezentare, barînd calea altor organizaţii. Comisia făcuse o observaţie critică şi la legea alegerilor locale de anul trecut cu trimitere la exact acelaşi aspect. De pildă Uniunea Civică Maghiară, care nu poate strînge 25.000 de membri fondatori nu va putea participa în alegeri. Marko Bela preferă să treacă sub tăcere aceste observaţii.

La ce amendamente s-a referit oare Emil Boc ? Probabil că la toate şi la nici unul. E posibil ca el să fi cerut de fapt UDMR sa facă concesii avertizînd că altfel va pune pe tapet toate amendamentele Comisiei de la Veneţia.

  • Data 14.11.2005
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B31w
  • Data 14.11.2005
  • Autoare/Autor Horaţiu Pepine
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B31w