1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Legea lustraţiei după 20 de ani

Liderul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, a anunţat că iese din greva foamei după întîlnirea cu Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase.

default

Roberta Anastase a făcut promisiuni cît se poate de precise şi rămîne de văzut dacă va putea să le ducă la îndeplinire. Peşedinta Camerei Deputaţilor s-a angajat să adopte proiectul legii lustraţiei pînă în 20 mai. Data nu e aleasă, probabil la întîmplare, 20 mai 1990 fiind acea „duminică a Orbului“ de tristă amintire cînd „poporul suveran“ a votat cu o majoritate decepţionantă pe Ion Iliescu şi pe candidaţii Frontului Salvării Naţionale. Or, o Lege a lustraţiei îl va avea în centrul argumentaţiei sale tot pe Ion Iliescu, cu toate că el nu mai deţine funcţii publice. Simbolurile au o teribilă forţă emoţională: aşadar după 20 de ani o revanşă împotriva votului de la 20 mai.

Legea lustraţiei ca instrument tactic

Proiectul acestei legi a fost adoptat de Senat, în legislatura trecută, într-o formă caricaturală, după o dezbatere în care tema anticomunistă şi ideea de justiţie au fost eclipsate de rivalităţile de moment între liberali şi Traian Băsescu. Promotorii principali ai legii au fost însă pe atunci liberalii (înainte de sciziune) şi este ironic că astăzi, profitînd de împrejurările grevei lui Tudor Mărieş, „oamenii Preşedintelui“ reiau subiectul avîndu-i ca ţintă pe liberalii înşişi. Dar nu în sensul că militanţii PNL ar fi lustrabili, ci în acela că vor fi luaţi prin surprindere.

PNL şi forţele mai largi care îl susţin au căutat în ultimile luni să păstreze în contul lor mesajul anticomunist prin campania de susţinere a lui Marius Oprea şi a programului pe care acesta l-a iniţiat la fostul Institut de Cercetare a Crimelor Comunismului. Partida Preşedintelui a reacţionat însă rapid şi noua conducere a Institutului a iniţiat o serie de consultări cu procurorul general Laura Codruţa Kövesi pentru a se găsi căile juridice de continuare a programului început de Marius Oprea. Iar acum, iată, PDL face o nouă mutare ofensivă prin repunerea pe tapet a Legii lustraţiei, formulînd totodată un nou avertisment către liberali: „Avem, a declarat Roberta Anastase, majoritatea în Biroul Permanent alături de colegii noştri din PNL şi lucrul ăsta ne va ajuta să rezolvăm rapid această problemă“.

Aşa cum a arătat în termeni cît se poate de limpezi Valeriu Stoica, PDL îşi propune să reprezinte toate curentele dreptei şi prin urmare este interesat să anexeze integral filonul anticomunist care are la rîndul său destule alte ramificaţii.

PDL şi PNL luptă pentru ocuparea integrală a zonei de centru-dreapta

Între PNL şi PDL se va da, după toate aparenţele, o bătălie decisivă pentru ocuparea zonei de centru dreapta, acest lucru fiind ferm afirmat atît de liderii PNL cît şi de cei ai PDL. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a făcut înainte de congresul partidului o apăsată declaraţie de război, iar Valeriu Stoica, într-o analiză mai cuprinzătoare a situaţiei, a tras la rîndul său concluzia că partidului său nu-i rămîne decît să adopte aceeaşi atitudine dură şi lipsită de concesii. Termenii îi aparţin lui Stoica însuşi, care militează de multă vreme pentru fuziunea forţelor dreptei.

Partidului Naţional Liberal i s-au adresat de altfel nenumărate „avertismente“ din partea unor persoane bine informate şi care susţin oficios politica Preşedintelui. Înainte de alegeri a fost expus cît se poate de clar scenariul destrămării Opoziţiei şi al constituirii unei noi majorităţi, dar PNL, deşi prevenit, a refuzat să colaboreze.

S-ar părea că modul acesta de a descrie faptele minimalizează subiectul principal şi anume Legea lustraţiei însăşi. În realitate după 20 de ani de transformări sociale de mare amploare o lege privitoare la activiştii PCR, la ofiţeri de securitate şi la informatorii aferenţi nu mai are nici o eficacitate socială. Dacă acum 20 de ani, lustrarea foştilor comunişti ar fi scurtat cu siguranţă tranziţia şi ar fi fost de natură să refacă ţesutul etic al societăţii, astăzi o asemenea lege a rămas doar un instrument de reglare a unor rivalităţi fără nici o semnificaţie generală.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz