1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Lecţia apelor tăcute

Inundaţiile din Banat au repus pe tapet câteva din stereotipiile privitoare la români. Oricât ar fi acestea de superficiale, oricât ne-am apăra susţinând că „nici alţii nu sunt mai breji” de calificative precum „trândăveală”, „ineficienţă”, ”delăsare”, „lipsa simţului practic”, „dezorganizare” şi câte vor mai fi fiind, ele ies la suprafaţă când ţi-e lumea mai dragă.

Artere fracturate de apele tăcute

Artere fracturate de apele tăcute

Aşa s-a întâmplat când puhoiul de ape s-a întâmplat să radă de pe faţa pământului nu doar sate întregi, ci şi iluziile privind atotştiinţa şi atotputinţa tradiţionale româneşti.

Lecţia pe care ne-au dat-o, pe tăcute, maghiarii şi germanii, n-a fost receptată în întreaga ei semnificaţie: noi rămânem la vechile metehne ale clevetelii, ale datului cu părerea, ale încercării de-a face profit chiar din tragedie. Mai întâi ungurii, apoi germanii au sosit, au văzut ce era de văzut şi fără alte discuţii inutile s-au apucat de treabă. Până aici, lucrurile ilustrează perfect diferenţa dintre două lumi: cea activă, obsedată de filozofia lucrului bine făcut, şi cea pasivă, mulţumită să contemple de pe margine ceea ce fac alţii. Mai trist e că aceste două poziţii şi-au sporit divergenţa: văzând că ungurii şi germanii au fost rapid secondaţi de olandezi, un grup de şmecheri de Dâmboviţa au dat drumul maşinăriei de zvonuri, la care sunt maeştri neîntrecuţi: că ei puteau face mai bine şi mai repede, mai ieftin şi mai... patriotic! În timp ce străinii supravegheau zi şi noapte pompele, ai noştri îşi negociau câştigurile, dând turul televiziunilor pentru a secreta otrava neputinţei şi a invidiei.

Pe când, la ei acasă, germanii au şi purces la strângerea de ajutoare financiare pentru a reface zona calamitată, la Bucureşti continua ţurca insinuărilor, a incompetenţei şi a minciunii. Un exemplu spune totul despre (i)responsabilitatea de care dăm dovadă: specialiştii într-ale patriotismului n-au reuşit să scoată de sub ape pompele existente în cel puţin patru localităţi, Otelec, Rudna 1, Rudna 2 şi Cruceni! În timp ce maghiarii n-au perceput absolut nici o sumă pentru munca lor, la Bucureşti se negociau sume frumuşele pentru afacerea lichidă ce-i făcea pe rutinaţii inşi din sistem să saliveze. Tot din străinătate a fost adusă şi o instalaţie de purificare a apei, care asigură peste zece mii de litri de apă potabilă pe zi.

Deşi au trecut câteva săptămâni de când am mai dat o probă a crasei incompetenţe, n-am observat ca vreun personaj din înalta administraţie să fie preocupat de prevenirea pe viitor a astfel de tragedii. Discuţiile despre calitatea digului rupt la prima solicitare mai serioasă au fost sistate ca la sindicat. Câteva demisii simbolice, o destituire de ochii lumii nu rezolvă problemele de fond. Suntem la fel de nepregătiţi în faţa evenimentelor pe cât am fost întotdeauna: nici un semn că există o viziune, un proiect de îmbunătăţire a situaţiei. Un prieten, cunoscut pentru cinismul său, a rezumat situaţia în felul următor: „La cât suntem de indolenţi şi la scurtimea memoriei noastre, inundaţiile astea puteau să nici nu aibă loc! N-am învăţat nimic nici din ele!”

  • Data 30.05.2005
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B33z
  • Data 30.05.2005
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B33z