Le Pen şi democraţia

Pentru unii francezi ipoteza ca Le Pen să ajungă în al doilea tur de scrutin este traumatizantă, ea reamintind episodul din 2002 cînd liderul populist şi extremist de dreapta s-a duelat în finală cu Jacques Chirac.Un recent sondaj de opinie atestă că Le Pen se bucură de sprijinul a 17 % din cei intevievaţi un scor net superior celui înregistrat la ultimele prezidenţiale: 9%.

Aşa numitul convent prezidenţial cum a fost denumită întrunirea de partidului său, desfăşurată la Bourget lîngă Paris la sfîrşitul săptămînii i-a oferit lui Le Pen ocazia să vitupereze din nou împotriva adversarilor , etichetînd strategia politică a socialiştilor drept „hărţuire democratică”.

Concret, ar fi vorba de primarii care ar fi dispuşi să-l crediteze pe Le Pen şi care sunt supuşi unor presiuni din partea socialiştilor. In faţa delegaţilor la convent, Le Pen a recurs la binecunoscutul său arsenal retoric: a lovit în stînga şi în dreapta acuzîndu-i pe liderii din ambele spectre de a fi minţit necontenit, , de a fi distrus Franţa , toate acestea de 30 de ani încoace. Lista candidaţilor la preşedinţie i-a dat ocazia oratorului să se răfuiască rînd pe rînd cu fiecare, principalii atacaţi cînd cu ironie maliţioasă cînd cu grosolănie abjectă fiind Nicolas Sarkozy şi Segolene Royal. Sărind de la pamflet program Le Pen s-a prezentat din nou în postura de salvator al naţiunii, pozînd în final cu semnul victoriei

„Acesta este un dublu V pentru victorie şi pentru un succes dublu la primul UND şi la al doilea tur de scrutin ” a clamat triumfalist Le Pen.

Oricum la finele săptămînii liderul extremist a izbutit din nou să strîngă în jurul său rîndurile formaţiunii făcîndu-i pe membrii Frontului Naţional să creadă că tribunul lor va crea noi locuri de muncă, îi va mobiliza pe tineri, readucînd Franţa pe calea cea bună, a valorilor tradiţional-conservatoare. O treime dintre francezi cred chiar că Le Pen şi extrema dreaptă le înţeleg mai bine grijile şi că au o competenţă sporită în domeniul politicii de securitate şi a imigraţiei. Oricum neliniştile de la periferiile marilor oraşe de anul trecut au dat apă moriştii propagandistice a lui Le Pen :

„Totul merge din ce în ce mai rău.Chiar şi cloşarzii francezi vor trebui să beneficieze de mai multe drepturi decît un străin simpatic oricît de strălucit ar fi acesta .”

Entuziasmul cu care unii tineri îmbrăţişează aşa zisele soluţii miraculoase şi xenofobe ale lui Le Pen şi a acoliţilor săi este îngrijorător fiind însă nu mai puţin şi expresia dezamăgirii pricinuite alegătorilor de politica liderilor vechilor partide democratice.

In pofida afluenţei vizitatorilor la convent şi a tiradelor veninoase, în pofida sprijinului neprecupeţit pe care i-l dă în campania electorală propria fiică , mîna lui dreaptă şi vicepreşedintă a Frontului Naţional, Le Pen nu are încă temeiuri solide pentru a face semnul victoriei.

„Vom ajunge în al doilea tur de scrutin – dar împotriva cui „ se întreabă încurajator Marine Le Pen.

In realitate Le Pen nu dispune încă de suficiente semnături din partea primarilor pentru a se putea prezenta drept candidat la preşedinţie.Primarii ezită nedorind să-şi vadă numele publicate pe lista unui partid extremist de dreapta. Susţinătorilor lui Le Pen acest detaliu nu le tulbură optimismul.De altfel nici adversarilor lui Le Pen nu le-ar conveni ca liderul extremist de dreapta să nu se prezinte la startul pentru cursa preşedinţiei. Fiindcă - într-un atare caz atrăgea atenţia preşedintele grupului UMP din cadrul Adunării Naţionale - s-ar ivi o problemă pentru democraţie – devreme ce Le Pen este sprijinit de o parte semnificativă, importantă a cetăţenilor Franţei ...