1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Lanţul slăbiciunilor în sistemul subvenţiilor europene

Programul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) nu a avut probleme accidentale, rezolvate odată cu reluarea plăţilor, ci ample defecţiuni structurale, care pretind o abordare radicală.

Situaţia de la Ministerul Muncii s-a clarificat. Nu ministrul Maria Câmpeanu era cercetată de DNA, aşa cum susţinuse un post de televiziune, ci un director de cabinet al ministrului, care ar fi luat mită ca să favorizeze un candidat la un concurs de angajare.

Dar subiectul este mult mai interesant aşa, căci dezvăluie o slăbiciune structurală a instituţiilor care se ocupă cu absorbţia fondurilor europene. Directorul de cabinet, Iuliana Coruţ, împreună cu Paula Mănuceanu, consilier la cabinetul ministrului sunt acuzate că au oferit subiectele de examen unui anumit candidat pentru un post de consilier în cadrul Serviciului care evaluează programele POSDRU, finanţate cu bani europeni.

POSDRU este deja un acronim problematic din cauza suspiciunilor de fraudă. În urma unor misiuni de evaluare desfăşurate în 2012, Comsia Europeană a sistat plăţile pentru POSDRU, din cauza unor neregului sesizate în desfăşurarea programului din anul anterior. Cu câteva zile în urmă UE a reluat plăţile ca urmare a unor măsuri luate de Guvern, dar situaţia generală rămâne în continuare problematică, căci ţine de anumite deficienţe structurale.

Pe scur,t POSDRU se ocupă cu organizarea unor cursuri de calificare pentru şomeri şi alte persoane care caută să înveţe o nouă profesie. Fostul ministru Leonard Orban a semnalat el însuşi în multe rânduri că evaluarea proiectelor este „subiectivă”, ducând la includerea în programul de finanţare a unor proiecte nevalide. Ne aflăm în chiar inima problemei. Dacă cei care evaluează programele sunt slab pregătiţi, pentru că au fost angajaţi cu pile sau prin examene fraudate, atunci nu doar că nu au capacitatea obiectivă de a-şi îndeplini misiunea, dar în plus sunt înclinaţi să reproducă sistemul prin care au fost ei înşişi angajaţi. Se crează o complicitate între cei care evaluează şi verifică şi beneficiarii programelor. Nu este de mirare că, în aceste împrejurări, s-a constatat că unele proiecte nu meritau să fie selectate, că odată selectate, managerii de proiect au făcut cheltuieli exorbitante (ca de pildă cumpărarea unor automobile de lux) sau că au achiziţionat pur şi simplu lucruri care nu erau justificate de proiect.

Există însă un angrenaj mai amplu care încurajează fraudarea fondurilor europene. Statul continuă să acorde ajutor de şomaj celor care participă la cursuri de calificare, aşa încât orice cursuri, fie că au, fie că nu au nicio relevanţă pe piaţa muncii, fie că interesează, fie că nu interesează pe nimeni îşi găsesc uşor o clientelă foarte largă. O persoană căreia nu îi convine oferta care i s-a făcut pe piaţa muncii, poate opta pentru un curs oarecare, ca să obţină pe mai departe banii de şomaj. Acest lucru explică de ce proiectele POSDRU care nu au o legătură reală cu piaţa muncii şi care nu beneficiază nici de instructori bine pregătiţi pot crea iluzia utilităţii lor.

Or, aceste proiecte, din start neviabile, care răspund altor nevoi decât cele declarate sunt fireşte tentate să „profite” şi să ofere salarii foarte mari pentru instructori, selectaţi ei înşişi din rândul familiei sau prietenilor apropiaţi, să facă achiziţii scumpe, deconturi astronomice şamd. Singurul efect cert pe piaţa muncii al programelor POSDRU este că strică piaţa salariilor, propunând sume greu de imaginat în sectorul privat.

POSDRU nu are probleme accidentale care vor fi fost rezolvate, odată cu reluarea plăţilor. POSDRU are grave probleme structurale care pretind o abordare radicală.

Cazul recent de la Ministerul Muncii pune doar în lumină una dintre verigile slabe şi care se găseşte chiar în aparatul de evaluare şi selectare a proiectelor.