La vîrf prea mult, în vale prea puţin

De mai mulţi ani, domneşte o crasă discrepanţă între programele globale hrănite de la un summit la celălalt, comunicate apoi cetăţeanului de rînd şi ezitările majorităţii ţărilor de a transpune marile dezideratele în plan intern, constată DIE WELT, în editorialul consacrat summitului G-8.

Cum explică oamenii politici această neputinţă? Refrenul ar fi următorul: în societăţile moderne atît de complexe, paşii mari şi măsurile tranşante ar fi imposibile. Aici domneşte principiul unei politici tenace, deloc spectaculoase, milimetrice, iar cine-şi doreşte mai mult, acela are nostalgia puterii din perioadele pre-democratice fără a respecta super-evoluatele noastre instituţii şi echilibrul civil al democraţiei.

Cine se aşteaptă la soluţii globale din partea unor summit-uri de felul celuia din L' Aquila, va fi decepţionat scrie DER STANDARD, comparînd reuniunile precum cea din localitatea italiană devastată de cutremur, cu binecunoscutele opriri la boxă de la cursele de formula 1, înaintea următorului summit G 20 din Statele Unite, consacrat crizei financiare şi a conferinţei mondiale de la Copenhaga pentru protecţia climei. Cursa nu a declanşat-o însă vanitosul Silvio Berlusconi ci mai degrabă Barack Obama.

Tot noului şef al Casei Albe i se datorează intenţia de a convoca o nouă reuniune la vîrf care să permită ca la primăvară să fie adoptat un nou document referitor la dezarmarea nucleară, ceea ce nu constituie însă o garanţie că Teheranul îşi va modifica politica, opinează deja citatul DIE WELT într-un alt articol .

Oricum, comentînd evenimentul de la faţa locului,CORRIERE DELLA SERA se referă la presa proastă în general a reuniunilor la vîrf din ultimii ani, avansînd ideea că summitul din L' Aquila ar fi cîntecul de lebădă al summit-urilor de tip G8 şi pentru că date fiind imensele probleme cu care omenirea se confruntă, lumea nu-şi mai poate permite luxul de a întreţine mici cluburi exclusive.

Dar şi ONU pare a fi devenit, cel puţin în optica preşedintelui Obama, o instituţie anacronică, „mumificată” după terminarea războiului rece – se poate deduce din articolul publicat în THUERINGER ALLGEMEINE. Ziarul est-german evidenţiază ideea Papei Benedict al XVI-lea, de instituire a unei autorităţi mondiale, menţionînd că primirea azi la Vatican a preşedintelui Obama ar reflecta şi speranţele pe care întreaga omenire şi le pune acum doar într-un singur om .

Din Uganda şi pînă în Bulgaria, autorităţile de combatere a corupţiei, au investigat ce s-a întîmplat cu fondurile globale destinate combaterii malariei, tuberculozei şi maladiei SIDA, fonduri în care Uniunea Europeană a vărsat între 2002 şi 2005 suma de 202 milioane de euro. Raportul este analizat într-un articol publicat în cotidianul TAGESSPIEGEL. Dimensiunile corupţiei în Uganda au dus la sistarea fondului destinat statului african, relevă ziarul citat, menţionînd că mai ales în Bulgaria şi România, ţări membre ale Uniunii Europene, flagelul corupţiei continuă să bîntuie.

Despre o rebeliune a turiştilor români împotriva vacanţelor scumpe pe ţărmurile Mării Negre scrie DIE PRESSE, referindu-se la preferinţele românilor de a-şi petrece concediile în străinătate şi la cele ale ungurilor de a rămîne la ei acasă.

De ce nu toţi ţiganii sunt romi – titrează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG articolul care tematizează atît diversitatea de tradiţii şi origini a celei mai importante minorităţi etnice din Ungaria cît şi motivele pentru care, în pofida acestor diferenţe, există o înclinaţie tot mai vădită de a utiliza termenul generic de roma şi nu cel de ţigan.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident

◄