1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

La mulţi ani, Helmut Kohl!

Helmut Kohl a intrat în istorie drept cancelar al reunificării germane. Pe 3 aprilie, a împlinit 80 de ani.

default

Helmut Kohl la Poarta Brandenburg (în 2003)

În ziua de după căderea Zidului Berlinului, Helmut Kohl a cântat imnul german din balconul primăriei din cartierul Schoeneberg, alături de fostul cancelar social-democrat Willy Brandt şi de Ministrul german de Externe, Hans-Dietrich Genscher. Legendara scenă s-a întipărit în memoria colectivă şi îl arată pe fostul cancelar Kohl într-o postură de mare om politic şi luptător.

În discursurile premergătoare intonării imnului, Genscher şi Brandt au subliniat că noua libertatate a germanilor din Răsărit de a călători în Occident trebuie să ducă şi la libertatea lor politică. Helmut Kohl a schiţat o imagine şi mai amplă:

"O Republică Democrată Germană, care înaintează spre o mai mare libertate pe calea reformelor, va beneficia bineînţeles de tot sprijinul nostru, motivat de obligaţiile noastre morale faţă de unitatea naţiunii germane. Este vorba de Germania. Este vorba de unitate, dreptate şi libertate (ca în versurile imnului). Trăiască o patrie germană liberă, trăiască o Europă unită şi liberă!"

Omul potrivit la locul potrivit

Kohl und Gorbatschow

Helmut Kohl (în dreapta) şi Mihail Gorbaciov în iunie 1989

Declaraţiile entuziaste despre libertatea patriei germane au reprezentat o provocare la adresa unor reprezentanţi ai stângii, care se temeau că o Germanie reunificată ar putea deveni prea puternică. Şi bucuria vecinilor europeni care au aflat vestea căderii Zidului era, la acea vreme, umbrită de astfel de temeri. Şefa executivului britanic, Margaret Thatcher, a invocat chiar o conferinţă pe tema "naturii germanilor". Cu toate acestea, Kohl a reuşit foarte rapid să-i liniştească pe sceptici, iar în timpul unei plimbări prin pădure a obţinut şi acordul liderului Kremlinului, Mihail Gorbaciov, în vederea unei reunificări a Germaniei. La mai puţin de un an după căderea Zidului Berlinez, pe 3 octombrie, au fost deschise sticlele de şampanie pentru a stropi reunificarea.

Helmut Kohl a ştiut să fie omul potrivit la locul potrivit. La doar 29 de ani a devenit membru al parlamentului regional din Renania-Palatinat, iar la 33 de ani, a ajuns cel mai tânăr lider al unei fracţiuni dintr-un parlament de land. Cu doar şase ani mai târziu, Kohl era deja premierul landului său, dar ţintea şi mai sus: în 1971 a încercat să obţină funcţia de lider al creştin-democraţilor la nivel naţional. Iniţial, încercarea a eşuat , însă Kohl nu s-a dat bătut, astfel încăt a reuşit să preia această funcţie în 1973 şi să o păstreze timp de 25 de ani. Mulţi l-au considerat un politician avid de putere. Încă la începutul anilor 70, când lupta pentru şefia partidului creştin-democrat, declara fără ocolişuri:

"Vreau să devin cancelar. Voi câştiga alegerile şi voi deveni cancelar!"

O carieră uluitoare, umbrită însă de o istorie mai veche...

Helmut Kohl vor EU Flagge 1998

Kohl în 1998

În 1980, l-a sprijinit în campania electorală pe Franz-Josef Strauss, în faţa căruia pierduse lupta pentru candidatura în fruntea Uniunii Creştin-Democrate/Creştin-Sociale, însă Strauss a fost învins. Kohl a devenit liderul incontestabil al opoziţiei. Împreună cu liberalii, l-a înlăturat de la putere pe cancelarul social-democrat Helmut Schmidt. Partidul lui Kohl a câştigat alegerile anticipate din 1983 cu un avans considerabil. Noua politică economică şi socială practicată de Helmut Kohl a scăzut nivelul datoriilor de stat, dar nu a reuşit să soluţioneze problema tot mai gravă a şomajului. Uniunea Creştin-Democrată/Creştin-Socială a înregistrat rezultate mult mai proaste în 1987, iar în 1990, Kohl ar fi pierdut probabil puterea, dacă nu ar fi beneficiat de momentul istoric al reunificării germane.

Se pare că marele om politic a subestimat, totuşi, costurile reunificării. După euforia iniţială, problemele financiare au devenit tot mai dificile, iar şomajul a explodat. Kohl a reuşit cu greu să câştige alegerile din 1994, în ciuda slăbiciunilor contracandidaţilor, dar n-a mai avut nicio şansă în faţa social-democraţilor lui Gerhard Schroeder în 1998.

Cu doar un an după înfrângerea electorală şi retragerea sa de la conducerea Uniunii Creştin-Democrate/Creştin-Sociale, cariera şi reputaţia lui Kohl au fost umbrite de ieşirea la lumină a aşa numitei afaceri a conturilor negre, o istorie mai veche, constând din deturnări de fonduri. Partidul a fost nevoit să plătească daune uriaşe, iar Helmut Kohl a renunţat chiar şi la titlul de preşedinte onorific al creştin-democraţilor. Cancelarul reunificării germane refuză până astăzi să divulge informaţii importante legate de deturnarea de fonduri publice de care s-a făcut vinovată Uniunea Creştin-Democrată/Creştin-Socială.

Autori: Peter Stützle / Alexandra Sora
Redactor: Rodica Binder