La mulţi ani Majestate!

Astăzi Regele României împlineşte 92 de ani. Cu doi ani în urmă, graţie unui număr rotund de ani şi a unei anumite conjuncturi politice a fost invitat în Parlament, dar ulterior exponenţii statului s-au întors la indiferenţa lor obişnuită. Cu ocazia aceea Regele rostea un discurs din care au fost citate cu precădere anumite pasaje care păreau să fie aluzii la situaţia politică a momentului. ”Dar politica - spunea Regele Mihai - este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.”

Multă lume a înţeles aceste cuvinte ca o discretă dezaprobare a preşedintelui Băsescu, dar ele au fost cu siguranţă mai mult decât atât. Mesajul Regelui, deşi legat de circumstanţele imediate a privit mult mai departe: ”Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!” mai spunea Regele oferind parcă de astă dată argumente taberei opuse.

În fine devenea clar că, deşi dezaprobă cu multă mâhnire evoluţiile politice din prezent, mesajul său nu se limitează la o critică politică: ”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.”

Desigur s-a spus şi se poate spune că, în cele din urmă, oricine ar fi putut scrie un astfel de text care reia ingredientele comune ale gândirii conservatoare: morală, devotament, disciplină, patriotism. Dar diferenţa este că nu oricine poate rosti în public un astfel de discurs. Imaginaţi-vă pe oricare din liderii politici de prim plan vorbind în felul acesta ! Cu siguranţă s-ar alege cu râsete sau huiduieli şi în cazul cel mai bun cu comentarii ironice.

Este adevărat că democraţia republicană exclude prin natura ei solemnitatea excesivă şi desfiinţează orice tip de amvon, dar e vorba de mai mult decât atât. Ca să vorbească în mod credibil de morală, de curaj şi generozitate un lider politic trebuie să fi dovedit virtuţi politice rare. Pentru că, aşa cum am mai spus, nu este deloc indiferent cine rosteşte anumite cuvinte. Un discurs este evaluat, inevitabil, după dimensiunea celui care îl susţine şi prima lui calitate este adecvarea.

Or, românii au norocul, pe care îl ignoră în cea mai mare parte a timpului, că mai sunt printre ei compatrioţi care pot cu adevărat vorbi în felul acesta grav şi solemn şi modest în acelaşi timp, că mai au încă acces, în mod direct, la spiritul autentic al aristocraţiei în sensul ei istoric cel mai bun.