1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

La moartea lui Vasile Paraschiv

Au fost multe ceasurile în care am stat lipit de un aparat de radio pentru a asculta mesajele lui Vasile Paraschiv, ori ultimele ştiri ale Europei Libere despre lupta acestui muncitor.

default

Alături de fondatorul SLOMR, Cană, şi de Radu Filipescu, Vasile Paraschiv rămâne pentru mine emblema luptătorului pentru o Românie realmente demnă, liberă, curată.

Nu sunt, evident, singurul care se consideră îndoliat de plecarea dintre noi a lui Vasile Paraschiv. Mă înclin şi eu în faţa celui care a fost Vasile Paraschiv. Nu pot decât să declar că nu o fac din motive de oportunitate, ci pentru că nu am încotro.

Vasile Paraschiv a fost tot ceea ce s-a spus, multă vreme, cu necurmată răutate, că poporul român nu ar putea, chipurile, da: un exemplu de curaj, de sacrificiu şi dăruire personală. A fost ceea ce, dacă am fi putut, ar fi trebuit să fim noi toţi, nu doar sub comunişti, ci încă din epoca dictaturii regale a lui Carol, şi cu atât mai mult sub Antonescu, Pauker, Gheorghiu Dej şi Ceauşescu .

Dacă am fi fost, România n-ar mai fi trecut prin ororile ultimilor 70 de ani.

Tragedia sa, aceea de a fi dus o luptă inegală, solitară, e a noastră a tuturor. Nu l-am cunoscut personal. Prea puţini dintre noi s-au învrednicit să încerce să-l cunoască personal, să-i fie alături în clipele cele mai grele. Ne-ar fi stat bine să ne dăm mâna ca să-i fim alături: atunci şi în ultimele clipe ale vieţii sale.

Dacă am fi putut fi solidari cu el în anii 80 ai veacului trecut, România n-ar mai fi trecut prin ororile ultimei şi celei mai atroce faze a ceauşismului.

Mi se pare că Vasile Paraschiv a binemeritat din partea naţiunii române pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce a reprezentat, ca simbol al luptei anticomuniste, ca simbol al luptei muncitorilor pentru dreptate, ca simbol antitotalitar.

Cine a fost de fapt cel condamnat la recluziune, spre a fi amuţit? Cel îmbrăcat de securitate în cămaşă de forţă, pompat cu medicamente spre a i se astupa gura prea slobodă ca să nu uluiască autorităţile obişnuite să li se dea ascultare? Cine a fost cel maltratat bestial şi exilat, fără ca demersurile represive ale poliţiei politice să-l poată îngenunchea vreodată? Vasile Paraschiv n-a fost un rezistent prin cultură. A fost însăşi cultura rezistenţei. Dar el rămâne, mai presus de orice, un simbol al libertăţii.

La înmormântarea lui n-au curs însă oceane de lacrimi, nu s-au rostit ditirambice discursuri-fluviu, nu s-au scris necrologuri pentru eternitate. Moartea lui a constituit la marile televiziuni o ştire de două rânduri, între meteo şi sport.

Nimic nu măsoară mai exact debusolarea morală aflată la temelia tragediei româneşti decât această cvasi-nepăsare în faţa morţii unui erou autentic. A unuia dintre cei mai impresionanţi eroi ai României moderne.

Nu îmi fac, însă, iluzii. Ştiu că, din chiar clipa intrării sale în eternitate, s-a dat semnalul cursei pentru anexarea, rechiziţionarea, pentru acapararea şi confiscarea lui, a numelui său ca şi a memoriei sale. Rămâne doar de văzut care va fi formaţiunea politică sau gruparea extremistă care o va face prima.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder

Vă mai recomandăm