1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

La Minsk se decide soarta Ucrainei

Capitala Republicii Belarus, Minsk, este locul în care se iau decizii importante legate de criza din Ucraina. Preşedintele ţării, Alexandr Lukaşenko, se străduieşte să se menţină pe poziţii neutre.

default

Alexandr Lukaşenko

"Nu vă faceţi nicio grijă din cauza evenimentului de la Minsk", i-a declarat Lukaşenko omologlui său rus, Vladimir Putin, cu ocazia unei întrevederi pe care cei doi au avut-o la Soci, la sfârşitul săptămânii trecute. Lukaşenko a spus că reuniunea la vârf în patru, care are loc miercuri, va fi organizată perfect. La Minsk sunt aşteptaţi, pe lângă Putin, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, preşedintele Franţei, Francois Hollande şi şefa executivului german, Angela Merkel. În discuţia cu Putin, Lukaşenko a amintit de întâlnirile de la Minsk a aşa-numitelor "grupe de contact", alcătuite din reprezentanţi ai Ucrainei, Rusiei şim ai Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). "Am făcut totul aşa cum m-aţi rugat. Nu au existat plângeri", a spus preşedintele belarus.

Minsk a devenit înaintea Berlinului cel mai important loc în care se fac eforturi diplomatice în vederea încetării crizei din Ucraina. La finele lunii august, acolo s-au întâlnit pentru prima dată Putin şi Poroşenko, pentru o discuţie între patru ochi. În septembrie, la Minsk s-au întâlnit reprezentanţi ai guvernului din Kiev şi separatişti pro-ruşi din estul Ucrainei şi au convenit un fel de plan de pace. Cu acea ocazie, lideriii rebelilor din republicile populare auto-proclamate din Doneţk şi Lugansk au căpătat indirect legitimitate. Planul de pace a fost însă încălcat între timp. Separatiştii au lansat o ofensivă militară şi luptele din estul Ucrainei devin tot mai intense.

Se pare că Minsk nu a devenit întâplător un loc central de negociere. De la începutul crizei din Ucraina, cu aproximativ un an în urmă, Republica Belarus a adoptat o poziţie neutră. La sfârşitul lunii februarie 2014, cu puţin timp înainte ca Rusia să anexeze Crimeea, Lukaşenko s-a pronunţat în favoarea respectării integrităţii teritoriale a Ucrainei. În plus, spre deosebire de Rusia, guvernul belarus a recunoscut imediat noua putere de la Kiev. Lukaşenko, cel care l-a felicitat la sfârşitul lunii mai pe noul preşedinte ucrainean, Poroşenko, pentru câştigarea alegerilor, a fost invitat la Kiev, la ceremonia de învestitură a noului şef de stat. Lukaşenko a vizitat din nou capitala Ucrainei la sfârşitul lunii decembrie, pentru negocieri cu Poroşenko.

În realitate însă, Lukaşenko este de multă vreme un aliat de nădejde al Rusiei. Puţini îşi amintesc astăzi că Rusia şi Republica Belarus au fondat în 1997 un stat comun, care există şi astăzi din punct de vedere formal. În plus, Rusia şi Belarus sunt membri fondatori ai Uniunii Economice Eurasiatice din care fac parte foste republici sovietice, o Uniune care deţine de la 1 ianuarie 2015 statutul de persoană juridică. E drept că între cele două ţări apar periodic conflicte comerciale. Astfel, Rusia a restricţionat recent importurile de produse alimentare din Belarus, ceea ce l-a nemulţumit pe Lukaşenko. Cu toate acestea, alianţa dintre Moscova şi Minsk rămâne de nezdruncinat.

Cele două state cooperează strâns şi în domeniul militar. Ambele sunt membre ale Organizaţiei Tratatului privind Securitatea Colectivă, dominată de Rusia. În Belarus, Rusia întreţine o puternică staţie radar şi are staţionate avioane şi elicoptere. Moscova intenţionează în plus să-şi deschidă până în 2016 o bază aeriană proprie la Bobruisk, la 250 de kilometri de frontiera cu Ucraina.

Despre bunele relaţii pe care Lukaşenko le întreţine cu liderii de la Kiev, Rusia nu suflă o vorbă. Observatorii presupun că Moscova este interesată să-şi păstreze astfel o portiţă pentru contactele directe cu Kievul. Numai politicieni ruşi izolaţi îi reproşează lui Lukaşenko că s-ar afla în tabăra greşită.

Din perspectiva politicii extrene, Lukaşenko are de profitat de pe urma serviciilor diplomatice pe care le oferă în vederea soluţionării crizei din Ucraina. Preşedintele de la Minsk este perceput în occident drept "ultimul dictator din Europa". UE a decis sancţiuni împotriva lui şi a anturajului său. Acum însă, el are ocazia să strângă mâinile lui Merkel şi Hollande, în calitate de gazdă a unei întrevederi cruciale, de care depinde pacea pe continent.

Mai mult decât atât, Letonia, care deţine în prezent preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European, nu a exclus invitarea Republicii Belarus la reuniunea la vârf a UE consacrată Parteneriatului Estic, care va avea loc la Riga în mai 2015. Până acum, Lukaşenko era persoană indezirabilă la reuniuni ale şefilor de stat şi de guvern europeni. Aceasta îi va spori desigur popularitatea preşedintelui de la Minsk în propria sa ţară. O popularitate de care are nevoie fiindcă în septembrie va candida pentru un nou mandat în fruntea statului.