La conferinta de 2 zile a rromilor din Turcia, gazdele s-au certat de 3 ori

Muzica este un element important în viaţa rromilor din Turcia. În fiecare seară ei cântă în baruri şi cafenele muzică pentru oaspeţii care beau, se amuză şi adeseori nu pot rămâne aşezaţi la locurile lor, ci dansează. Aşa îşi câştigă mulţi rromi viaţa în Turcia. Fikri Ocak este rrom şi ştie ce însemnătate are muzica pentru “conaţionalii” săi: “În venele rromilor dansează muzica. Suntem născuţi cu muzica în noi şi murim cu ea. Pentru noi, muzica înseamnă prietenie şi iubire.”

Din acest motiv, oaspeţii din ţară şi străinătate ai Conferinţei Internaţionale a rromilor au fost întâmpinaţi cu muzică. În Turcia de astăzi, majoritatea rromilor trăiesc în partea vestică a ţării. În Edirne sunt chiar peste 27.000 de rromi. Iar în oraşele mari, ca Istanbul există cartiere întregi în care populaţia este majoritar rromă.

La conferinţă există părerea unanimă că rromii sunt discriminaţi în întreaga Europă. Ivan Ivanov, conducător al “Centrului European de informare a rromilor” din Brüssel, rezumă: “Cea mai mare problemă a rromilor din Europa este discriminarea. Sunt discriminaţi în toate domeniile de activitate: în educaţie, în sănătate şi în general la locul de muncă. Guvernele trebuie să se intereseze de acest fapt şi să-l combată.”

Şi rromii din Turcia se plâng de aceleaşi probleme, cu toate că juridic în Turcia nu există astfel de probleme pentru ei. Nu pot, însă, spera la sprijin din partea statului. În afară de aceasta, romii nu pot obţine locuri de muncă. Şi societatea are numai prejudecăţi. De aceea, mulţi rromi nu-şi dezvăluie originea, spune Mustafa Aksu, primul rom turc care a scris o carte despre romii din Turcia: “Există multe familii de romi în Turcia, care s-au îmbogăţit în timp şi a căror viaţă socială s-a schimbat din acest motiv. Ei nu s-au îmbogăţit prin educaţie, ci prin comerţ. Ca şi la alte popoare, ei se retrag din propriul grup sau se îndepărtează de familie şi încearcă să răspândească ideea că nu sunt romi, ascunzându-şi, astfel, adevărata identitate.”

Şi el şi-a tăinuit identitatea mult timp. Până şi soţia lui a aflat că el este rom abia la 2 luni după ce s-au logodit, mărturiseşte Aksu. Când şi-a scris cartea, cu câţiva ani în urmă şi a devenit celebru ca rom, mulţi prieteni şi cunoscuţi nu au vrut să mai aibă legătură cu el. Suat Kolukirik, conferenţiar la “Ege-Universität” din Izmir povesteşte că mulţi oameni au anumite prejudecăţi şi idei preconcepute în privinţa romilor, care nu corespund realităţii: „Romii din Turcia nu sunt murdari, leneşi sau hoţi, aşa cum cred cei cu prejudecăţi. În cele din urmă ei sunt turci care aduc un mare serviciu economiei turce, pentru că fac munci care sunt evitate de ceilalţi. Romii sunt hamali, zidari, lăutari sau şoferi; toate aceste meserii trebuie făcute de cineva. În acest sens, romii aduc o mare contribuţie economiei turce.”

Dar Guvernul şi politicienii locali fac prea puţin pentru ei. Un motiv este şi acela că interesele romilor din Turcia nu sunt reprezentate nici de o organizaţie şi nici de un partid. În alte ţări, romii sunt ceva mai bine organizaţi. Spre exemplu, în parlamentul bulgar există 2 deputaţi romi.

O problemă a romilor turci este faptul că sunt divizaţi şi nu se pot înţelege între ei. Până şi la Conferinţa de 2 zile din Edirne romii-gazde s-au certat de 3 ori.