1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

La ceas de bilanţ

Cu mari speranţe şi-a început activitatea, pe 19 iunie 2006, Consiliul Drepturilor Omului al ONU. Este acest consiliu cu sediul la Geneva doar un tigru de hârtie sau pe cale de a deveni o adevărată autoritate?

default

Se dorea a fi un nou început. Un instrument mai eficient decât fosta Comisie pentru Drepturile Omului.

Reinhard Schweppe, reprezentantul Germaniei la ONU din Geneva, apreciază bilanţul celor cinci ani de activitate ai Consiliului Drepturilor Omului în bună parte drept pozitiv. Printre noutăţile pe care le oferă consiliul faţă de fosta comisie a ONU, explică Reinhard Schweppe, se numără mecanismul prin care sunt verificate, din punctul de vederea al respectării drepturilor omului, statele lumii. Acest mecanism de control, cu numele de UPR, este un fel de "TÜV", adaugă diplomatul german, care apreciază că, pe această cale, pot fi făcute public deficitele la capitolul drepturile omului care sunt constatate la o ţară sau alta.

Şi Julie de Rivero, din partea organizaţiei Human Rights Watch, vorbeşte de unele aspecte noi, importante, de o "nouă dinamică" în activitatea Consiliului Drepturilor Omului. Ea apreciază şi colaborarea Consiliului cu organizaţiile umanitare nonguvernamentale.

Totuşi începutul n-a fost deloc uşor. Problematic a fost însuşi faptul că au fost primite în acest consiliu de către Adunarea Generală a ONU, state, care nu pot fi nicicum considerate drept apărătoare ale drepturile omului, cum ar fi China, Arabia Saudită, Cuba sau Nigeria. Apoi mai e un aspect care îngreunează activitatea şi luarea de decizii, faptul că multe ţări votează în bloc. Ţările islamice, de pildă, blochează adesea o condamnare a Iranului, dar acuză, în schimb, Israelul.

Momentul poate cel mai greu, îşi aminteşte de Rivero, a fost şedinţa specială consacrată situaţiei din Sri Lanka: "Ce face Consiliul Drepturilor Omului? Felicită guvernul şi dă asigurări că nu se va amesteca în problemele interne ale ţării, fără a vorbi de lipsa de protecţie a populaţiei civile în războiul civil."

Actualul preşedinte al consiliului, diplomatul tailandez Sihasak Phuangketkeow, atrage însă atenţia, fără a vrea să justifice decizia de atunci, că există păreri cumva diferite în ce priveşte drepturile omului:

"Cele mai multe state occidentale pun mai mult preţ pe drepturile politice ale cetăţenilor. În multe ţări în curs de dezvoltare situaţia este, însă, alta. Datorită problemelor cu care se confruntă, acestora li se par mai importante drepturile economice, sociale şi culturale. Asta e realitatea."

Phuangketkeow observă şi el o evoluţie pozitivă, prin creşterea interesului faţă de dezbaterile Consiliului ONU. Deorece tot mai mulţi observatori asistă la întruniri, deficitele înregistrate la unele state ajung mai repede la urechile opiniei publice. Statele membre în consiliu trebuie, ca atare, să-şi asume o mai mare responsibilitate.

Un semnal important a fost lansat de către Consiliul Drepturilor Omului al ONU în primăvară, când acesta a decis excluderea, temporară, a unui dintre membri săi - Libia. Dacă va continua, însă, pe acest drum o vor arăta anii ce vin.

Autor: Malte Pieper/ Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm