La Bayreuth cererea depăşeşte cu mult oferta

"Din 1991 îmi încerc norocul an de an, solicitând două bilete pentru indiferent care dintre operele wagneriene, dar fără succes. De fiecare dată am fost refuzată. N-aş fi ajuns aici dacă nu m-ar fi ajutat o amică foarte amabilă şi un speculant", povesteşte Kerstin Hall din Hamburg, încântată la culme că a reuşit, în sfârşit, să ajungă la Bayreuth.

"E nevoie numai de timp. Atunci ai şanse bune să obţii un bilet", e de părere Ulrich Gössele, care nu are de gând totuşi să aştepte zece ani până să poată asista la una din operele prezentate în teatrul de pe Colina Verde. De aceea, în fiecare dimineaţă de la ora şapte se instalează în faţa teatrului. La ora 13.30, când se deschide casa de bilete, e cam al treilea la rând. Se întreţine cu persoana de la ghişeu în speranţa că o epidemie de gripă sau altceva îl va determina pe unul sau altul dintre fericiţii posesori de bilete să renunţe. Iar pentru un asemenea caz "fericit", Gössele are la el mereu un costum de gală. Nu se ştie niciodată când îţi surâde norocul.

Localnicii din Bayreuth au timp şi nu stau nici departe. Mulţi se decid spontan, seara, să treacă pe la teatru şi să vadă dacă nu cumva găsesc un bilet.

Si dacă n-ai norocul să locuieşti prin zonă? Atunci îţi petreci concediul la Bayreuth, regiune de altfel foarte frumoasă, în speranţa de a obţine cumva mult râvnitul bilet. Cumva, pentru că există şi alte căi decât cele legale. Speculanţii care vând bilete la negru sunt de găsit şi aici. Unul dintre ei, deja foarte cunoscut la Bayreuth, are în mână un cartonaş pe care scrie "suche Karte" ("caut bilet"). De căutat, caută într-adevăr, dar pentru a-l vinde apoi la suprapreţ. Face asta deja de 10-15 ani.

Problema este că an de an cererile depăşesc cu mult oferta. Dacă disponibile sunt daor 53 900 de locuri pe timpul festivalului, cererile depăşesc o jumătate de milion. Apoi, o bună parte din bilete sunt rezervate pentru oficialii de land de la München, pentru membrii Societăţii Wagner, sponsori şi diferitele personalităţi din Germania sau internaţionale, care nu vor să piardă acest eveniment de prim rang artistic, dar şi monden al verii. Şi jurnaliştii primesc un contingent considerabil de bilete. Din această cauză timpul de aşteptare se situează în medie între 10 şi 12 ani.

La Bayreuth întâlnim o tânără japoneză. Şi ea a vrut să ajungă în acest celebru loc de "pelerinaj" pentru melomani. Soluţia a fost să se angajeze ca plasatoare. Nu are vedere bună asupra scenei, dar sentimentul de a fi de faţă, în sala teatrului ridicat după planurile compozitorului Richard Wagner, cu acustica sa specială, înseamnă mult pentru ea.

Autor: Anasstasia Boutsko/ Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz