La 15 ani după căderea Cortinei de Fier creşte zidul intoleranţei
9 noiembrie 2004
Numele primei victime a zidului despărţitor, Günter Litfin şi memoria lui o evocă sub forma unui story cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG azi, într-o formă mai puţin obişnuită de a comemora un eveniment pe care nici după cei 15 ani care au trecut , o treime din germanii de azi nu-l pot percepe în reala sa dimensiune şi importanţă - scrie tot azi, ziarul est german THÜRINGER ALLGEMEINE. Poate şi fiindcă ziua de 9 noiembrie, oricum fatidică în istoria germană (în aceeaşi zi a anului 1938 naziştii au comis cumplitul pogrom împotriva evreilor cunoscut sub numele de Reichskristallnacht) - a fost şi cu 15 ani în urmă o dată ambiguă, zidul prăbuşindu-se din cauza unei neînţelegeri ce domnea în biroul politic al fostului stat al muncitorilor şi ţăranilor - opinează LAUSITZER RUNDSCHAU.
Că la cei 15 ani care au trecut de atunci estul Germaniei încă nu s-a prefăcut într-un peisaj înfloritor este de la sine înţeles pentru cotidianul citat şi aceasta fiindcă " tot ceea ce s-a petrecut în timpul unei dictaturi se punea de-a curmezişul în calea viitorului.A reflecta asupra acestui simplu fapt, ar putea fi cea mai importantă dacă nu singura datorie a unei zile de sărbătoare naţională" am încheiat citatul. Aluzia ironică a comentatorului la intenţia actualului guvern de a reununţa la 3 octombrie, ziua oficială a unităţii germane , intenţie retractată între timp, este vădită pentru cititorii germani .Iar ziarul de mare tiraj BILD pornind de la premiza că totuşi între germanii din est şi cei din vest coeziunea este mai puternică decît cred unele spirite pesimiste avansează şi ipoteza unei persistenţe a zidului în capul unor politicieni mai degrabă decît în cel al cetăţeanului de rînd.
Cît despre festivismul datei de 9 noiembrie acesta nu poate fi prelungit la infinit consideră cotidianul DIE WELT , dorind să explice şi de ce entuziasmul germanilor nu mai poate fi azi identic cu cel de acum 15 ani cînd o dată cu prăbuşirea zidului despărţitor al Berlinului înceta şi războiul rece.
La orizont se profilează o altă Cortină de Fier ce traversează Europa de vest de-a lungul şi de-a latul şi o parte a mapamondului: extremismul islamic scrie azi cotidianul belgian LE SOIR. Ideea o regăsim analizată şi în ziarul german NEUE OSSNABRÜCKER ZEITUNG - care analizează situaţia creată în Olanda după asasinarea de către un fundamentalist islamic a cineastului Theo van Ghogh. Tragedia este amplificată de faptul că - tocmai în Olanda - a cărei politică a trecut drept exemplară în materie de toleranţă şi mutliculturalitate, sunt incendiate moschei, sunt mînjite pe zidurile bisericilor blasfemii ...Comentatorul din ziarul citat este îngrijorat de izbucnirea bruscă şi violentă a urii şi se întreabă dacă nu cumva Olanda a purtat prea multă vreme doar o mască a spiritului deschis şi tolerant aşezată peste chipul mai puţin prietenos al mentalităţii colective? Iar FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG aprofundează, pornind de la cazul Olandei, linia subţire ce desparte indiferenţa de toleranţă.
Pentru DIE WELT nu încape nici o îndoială că Europa este de-acum sfîşiată de un război pe două fronturi...
Un alt război , cel din Irak polarizează din nou atenţia mass mediei de cînd ofensiva împotriva citadelei extremiştilor rebeli a fost declanşată cu toată forţa.
Pentru GENERAL ANZEIGER este limpede din capul locului intenţia de a pune capăt războiului de guerilă din Irak printr-o ofensivă militară de proporţii ca cea împotriva oraşului Falludja şi de a face astfel posibile alegerile libere de la finele lunii ianuarie în Irak.RHEINISCHE POST analizează riscurile colaterale şi oricum altele decît cele pur militare ale acestei ofensive : dacă alegerile vor avea loc în ianuarie Falludja va trece drept începutul unei retrageri ordonate a Americii din Irak, dacă acestea nu se vor desfăşura la termenul prevăzut, preşedintele Bush va trebui să facă faţă unei misiuni pe care nu o va putea îndeplini. De la Londra THE INDEPENDENT consideră că ofensiva de la Falludja nu va pune capăt războiului.Acesta va înceta abia cînd americanii vor părăsi Irakul opinează acelaşi ziar, invocînd drept argumente exemplul Algeriei sau al Vietnamului , pacificate abia după retragerea forţelor de ocupaţie.