1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Lăcomia pierde omenia

Dintotdeauna s-a ştiut că economia nu prea face casă bună cu morala. Aşa încît interpetarea actualei crize financiare şi drept rezultantă a unui faliment moral merită atenţie.

default

O imagine simbol a FMI şi a crizei financiare

Unul din motivele readucerii în discuţie a "eticii" ca şi a frecvenţei pledoariilor în favoarea unui nou cadru moral al activităţilor financiare şi economice, îl constituie abordarea de către chiar reprezentanţii clasei politice a "moralităţii".

Spiritele sceptice vor surîde condescendent la auzul unor recomandări ce reamintesc de predicile dminicale rostite din amvon.

Dar, nu ar stricasă li se reamintească celor care se îndoiesc de eficienţa reală a respectării unui străvechi codex moral, cvasi identic cu decalogul, că intensitatea apelurilor la moralitate şi înţelepciune este expresia indirectă a „eterului amoral” în care lumea de azi pare a se situa, impresie pe care o are şi filozoful german Peter Sloterdeijk.

Felul în care „paznicii aflaţi la guvernare” împing dintr-o parte în cealaltă „mega-miliardele” pentru a salva băncile constituie o „jignire la adresa inteligenţei ” şi a moralei crede Peter Sloterdeijk.

Filozoful german s-a ocupat intens de istoria capitalismului, elogiind virtuţile sistemului dar atrăgînd de mai mulţi ani încoace atenţia şi asupra riscului de a idolatriza capacităţile de autoreglare ale pieţei libere.

Ceea ce se întîmplă acum, rezultă dintr-un recent interviu publicat în revista „Cicero”, se datorează şi unei mai îndelungate şi aproape sistematice încălcări a cîtorva porunci ale decalogului.

De pildă: să nu faci fapte necurate, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău, să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.

Liberalizarea economiei începută la finele secolului al XIX, merge mînă în mînă cu „erotizarea” culturii noastre constată Sloterdeijk în continuare relevînd între altele şi scoaterea din uz a comandamentelor "discreţiei” (dovezile zilnice le oferă din abundenţă spoturile publicitare ,presa de bulevard, constant televiziunile particulare şi din ce în ce mai des, şi cele publice).

Mai mult, Occidentul s-ar fi convertit la o religie „neofatalistă”, închinîndu-se zeiţei Fortuna, hazardului, capricioasei divinităţi a învingătorilor, zeiţa stadioanelor, a burselor, a duelurilor erotice,întotdeauna prezentă acolo unde există învingători şi învinşi, calitatea ei supremă fiind aceea de a nu dezvălui niciodată de ce unul a ieşit triumfător şi altul zdrobit din încercări –consideră filozoful german.

Pledoaria în favoarea unei reîntemeieri morale a acţiunilor şi faptelor nu trebuie înţeleasă ca un îndemn la puritanismul bigot ci doar ca un corectiv la excesiva lăcomie de bani, putere şi consum care a dus la situaţia actuală.

Ideea o subliniază şi Hans Küng, preşedintele Fundaţiei pentru un Ethos Universal, profesor emerit de teologie ecumenică la Universitatea din Tübingen.

În paginile cotidianului DIE WELT, referindu-se la cadrul moral invocat frecvent şi de liderii politici aflaţi în căutarea unor soluţii la actuala criză, pomenind şi faptul că din 1997 au fost lansate avertismentele vizînd un fiasco de proporţii, Küng face o trimitere la „Declaraţia Ethosului Universal” datînd din 1993, adoptată la Chicago de Parlamentul Religiilor Lumii.

Recomandările transgresează perimetrul religios şi ,rezumate,ele ar suna astfel: puterea conomică şi politică trebuie pusă în slujba ameliorării soartei semenilor noştri şi nu în cea a luptei pentru supremaţie; în locul unei mentalităţi hegemoniale, a unei politici de putere lipsită de menajamente, trebuie indus respectul faţă de celălalt, stabilit un echilibru de interese, stimulate voinţa de mediere şi dialog, spiritul prevenitor. Iar locul lăcomiei, al setei nepotolite de bani, prestigiu şi consum va trebui să-l ia simţul măsurii, cumpătarea.

Lăcomia le reaminteşte Küng cititorilor, îl face pe om să-şi piardă sufletul ,libertatea,dezinvoltura, liniştea interioară - pe scurt, omenia.

Este însă puţin probabil că dacă forţată de criză, actuala societate va respecta fie şi în linii foarte mari acest cadru etic, o va şi face pe termen lung…