1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Krichbaum: "Ce se întâmplă acum în România depăşeşte cu mult situaţia din Ungaria"

Despre rapida succesiune de evenimente de la Bucureşti, Gunther Krichbaum (CDU), preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene a Camerei inferioare a Parlamentului german, în dialog cu DW.

default

Gunther Krichbaum

Robert  Schwartz: Stimate  Gunther Krichbaum, în România, noul guvern social-liberal a început cu viteza fulgerului procesul de schimbare a oamenilor aflaţi la vârful unor instituţii democratice ale statului.Nu numai criticii acestei alianţe de conjunctură social-liberale, care se află de puţină vreme la putere în România, constată că, sub pretextul unui parlamentarism democratic, se petrece o schimbare politică. Nu numai criticii consideră că aceste instituţii sunt practic nivelate politic. Presa europeană, dar şi Comisia Europeană exprimă îngrijorare faţă de cele mai recente evoluţii de la Bucureşti. Împărtăşiţi această îngrijorare?

Gunther Krichbaum: Împărtăşesc sută la sută această îngrijorare. Este important acum ca aceste evoluţii să impună mai mult atenţiei Europei, iar Comisia Europeană trebuie să reacţioneze, ea dispune de instrumentele necesare în acest scop. Desigur că un stat este mereu chemat mai întâi să-şi reglementeze chestiunile interne. România este însă un membru al UE şi s-a obligat să împărtăşească valorile europene, cele ale democraţiei şi statului de drept, iar prin schimbările operate la vârful instituţiilor de stat avem tot mai mult impresia că avem de-a face cu o democraţie dirijată, ca să nu spun cu una defectă. Europa nu poate să rămână indiferentă.

R.S.: Europa va reacţiona. Dar cum va reacţiona Germania? Sunteţi preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene a Bundestagului, va exista şi o reacţie a unor state sau totul se va desfăşura prin intermediul Bruxelles-ului?

G. K.: Va exista cu siguranţă şi o reacţie a statelor, Germania se va număra printre acestea, sunt sigur. Chiar dacă nu vreau să mă precipit, eu personal voi milita pentru aceasta pe lângă Comisia Europeană, pentru verificarea unui eventual caz de încălcare a înţelegerilor. Aici, Comisia Europeană dispune de o întreagă claviatură de măsuri, mergând până la suspendarea dreptului de vot al unui stat membru. Este posibil, este desigur vorba de cea mai severă măsură cu putinţă. Cum spuneam, nu putem fi indiferenţi la anularea principiilor statului de drept, la o remodelare a democraţiei şi, nu în ultimul rând, la un atac asupra independenţei Justiţiei. Amintesc că tocmai Justiţia a fost o problemă specială în România, iar acum, dacă se începe cu schimbarea judecătorilor de la Curtea Constituţională, din dorinţa guvernului de a-şi consolida majoritatea parlamentară confortabilă, din dorinţa de a pregăti, poate, şi alte lucruri, până la suspendarea preşedintelui, atunci esenţa statului de drept este torpilată.

R.S.: În opinia dumneavoastră, cazul fostului premier social-democrat Adrian Năstase, care se află la închisoare, este cel care a provocat aceste schimbări rapide la vârful instituţiilor? Ar putea acelaşi caz duce la o nivelare a justiţiei, poate fi acesta ţelul acestor transformări?

G. K.: Acestea se afirmă cel puţin în România, fiindcă şeful statului are dreptul de a graţia pe cineva aflat în detenţie. Acest reproş îmi este cunoscut. Eu nu sunt însă într-atât de interesat de persoane sau partide, este vorba aici de principii pe care cu toţii ne-am angajat să le respectăm în calitate de membri ai UE - stat de drept, democraţie, valori democratice - iar cel care nu le mai respectă, acela îşi periclitează prezenţa în interiorul UE. Toţi trebuie să fie conştienţi de asta, mai ales România. În cazul Ungariei, am criticat evoluţiile, pe drept cuvânt, dar ce se întâmplă acum depăşeşte cu mult situaţia din Ungaria. De aceea, Comisia Europeană are datoria de a interveni.

R. S.: Credeţi că afacerea de plagiat, avându-l în centru pe premierul Victor Ponta, ar putea fi un alt motiv aflat la baza acestor evoluţii?

G. K. : Afacerea plagiatului nu este decât aparent o problemă secundară, fiindcă, la urma - urmei, cel afectat ştie cel mai bine ce face. Au existat cazuri similare în Ungaria, în Germania, unde cei vizaţi au demisionat ulterior din funcţii. Eu personal apreciez că aceasta este reacţia cea mai justă, să-ţi depui mandatul, fiindcă nu mai dispui de credibilitate. Totuşi, fiecare trebuie să decidă pentru el însuşi. Supărător a fost însă că s-a destituit, respectiv  completat, consiliul format la început din 20 de persoane pentru a ajunge în final să numere 45. În ciuda acestui fapt, forul respectiv a ajuns la concluzia că este vorba de un plagiat şi că titlul de doctor ar trebui anulat. Dar, cum spuneam, acesta este doar un aspect, celelalte enumerate deja - schimbarea preşedintelui Senatului, al Camerei Deputaţilor, cel care se referă la Curtea Constituţională - ne dau în mare măsură de gândit şi de aceea nu putem să rămânem indiferenţi.

R. S. : Domnule Krichbaum, România este monitorizată de Comisia Europeană, în iulie urmează a fi publicat un nou raport despre Justiţie şi combaterea corupţiei. România, de partea cealaltă, doreşte să stopeze cândva această monitorizare, să obţină din partea Comisiei o abandonare a procedurii. Este aceasta o năzuinţă realistă?

G. K. : Cu siguranţă nu. Noi trebuie să facem aici o distincţie între raportul despre care tocmai aţi vorbit, care urmează a fi publicat curând. Până la schimbarea de guvern, au existat şi există mai ales lucruri pozitive de relatat. De exemplu, în cazul Adrian Năstase, aici în sfârşit s-a ajuns la o condamnare. Mereu ne-am angajat pentru încheierea unor procese, dacă acestea au început. Dacă vinovăţia nu a fost dovedită, să se încheie cu o achitare, iar dacă a putut fi dovedită, să se încheie cu o condamnare care să corespundă gravităţii faptei. S-a şi ajuns la asta, au existat semnale pozitive, dar din păcate, după schimbarea de guvern, această tendinţă n-a mai continuat la aceleaşi cote. Dimpotrivă, Justiţia îşi vede extrem de periclitată independenţa şi nici asta nu trebuie să ne lase indiferenţi. Tocmai într-un asemenea moment, nici că se pune problema încetării monitorizării. Dimpotrivă, dacă monitorizarea nu ar exista, momentul actual, cu evoluţiile sale, ne-ar îndreptăţi să cerem iniţierea ei.