1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Kosovo după un an

S-a împlinit un an de independenţă a provinciei Kosovo. Ce va urma de acum încolo?

default

Sediul din pristina al "Misiunii ONU în Kosovo"

Desprinderea albanezilor de sârbi nu le-a adus celor dintâi fericirea, în măsura în care a distras atenţia generală de la priorităţile fostei republici autonome iugoslave: reforma justiţiei şi a educaţiei.

Devenind ultimul stat succesoral al Iugoslaviei demolate, Kosovo e codaş nu doar în sfera politică. De o apreciabilă întârziere suferă nou ivitul stat independent şi în domeniul restructurării justiţiei şi educaţiei. Misiunea europeană, care a preluat sarcina de a supraveghea independenţa kosovară nu mai are timp de pierdut. Şi nici politicienii locali nu mai au dreptul să tergiverseze cele două reforme.

Timpul presează, chiar dacă provincia s-a obişnuit cu rolul ei de lanternă roşie. La mijlocul anilor 90, când popoarele fostei Iugoslavii îşi dobândeau rând pe rând suveranitatea, mai domnea încă în Kosovo vechiul conflict îngheţat. Părea să nu existe nici o şansă de rezolvare a litigiului, deşi, în mod paradoxal, decăderea Iugoslaviei, declanşată acum două decenii, debutase chiar în Kosovo.

În aceşti douăzeci de ani a apărut în regiune o generaţie care n-a avut parte de un învăţământ adecvat. În şcoli, lipsite cras de cele mai elementare înzestrări, nu s-au putut forma deprinderile şi nu s-au putut însuşi cunoştinţele necesare unei societăţi moderne, cât de cât competitive economic. Universităţile au produs în special absolvenţi îndoctrinaţi politic ai facultăţilor de ştiinţe sociale.

Dar piaţa muncii are nevoie de forţe calificate. Reprezentanţii ei au părăsit însă regiunea. Încât azi, Kosovo are, demografic, cea mai tânără populaţie europeană, dar şi cea mai puţin calificată.

Pentru kosovari paguba e cu atât mai mare, cu cât criza economică globală nu i-a ocolit nici pe ei. Cu atât mai stringent este să se evite pe viitor să se mai piardă vremea, aşa cum s-a întâmplat până la instalarea misiunii europene de promovare a statului de drept, numită Eulex. A fost nevoie de un an întreg spre a se depăşi în Consiliul de Securitate ONU blocada rusească impusă acestei misiuni.

E timpul deci să se treacă rapid şi ferm la introducerea tuturor reformelor necesare în toate domeniile vieţii publice, economice şi sociale, fără să se permită conflictului serbo-albanez pentru controlul regiunilor din nordul provinciei să paralizeze acest efort. Kosovo are nevoie urgentă de investiţii străine. Ele reclamă însă o justiţie funcţională, transparenţă a sistemului judiciar şi a registrelor de cadastru şi o luptă eficientă împotriva corupţiei. Fiindcă aceasta din urmă e venin pentru investitori.

Experienţa altor state europene demonstrează că aplicarea acestor reforme presupun uneori un interval de câteva decenii. Transpunerea lor durează cu atât mai mult, cu cât responsabilii politici refuză să-şi asume răspunderi, delegându-le cu plăcere forurilor internaţionale. Oamenii din Kosovo ar face bine să reziste acestei ispite. Caz în care vor reuşi.