1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Justiţia şi perspectivele autonomiei locale

Descentralizarea administraţiei este de mulţi ani de zile o promisiune nerespectată. Fiecare guvern a eşuat dintr-un motiv sau altul. Va fi reforma relansata sau nu? În acest moment premisele par nefavorabile.

Un risc previzibil este ca numărul mare de primari şi preşedinţi de consilii judeţene anchetaţi de procurori să decredibilizeze o dată în plus descentralizarea administraţiei. Se vorbeşte insistent despre „baronii locali” ca actori principali ai corupţiei. În realitate se întâlnesc aici două planuri distincte. În primul rând este firesc ca mita, abuzul în serviciu şi traficul de influenţă să apară mai ales acolo unde sunt administrate resursele. Un om fără putere şi influenţă este ocolit de corupători şi tentaţia coruperii. Dar culpabilizarea insistentă a ”baronilor”, în termeni generali şi fără nicio distincţie, iscă încetul cu încetul ideea că admnitraţiile locale trebuie să fie ţinute sub controlul unei autorităţi centrale.

Se confundă aşadar corupţia primarilor cu autonomia lor admnistrativă. Partizanii centralismului administrativ se folosesc de acest moment ca să decredibilizeze şi mai mult descentralizarea. Este emblematic felul cum a vorbit preşedintele Traian Băsescu despre primarul Radu Mazăre. Întărit în autoritatea sa de ancheta DNA împotriva primarului de la Constanţa, Preşedintele a încercat să tranşeze definitiv situaţia portului martitim, prezentând activitatea primarului într-o manieră caricaturală. Nevoile de securitate ale României nu ar putea fi servite de un primar care nu are înţelegerea situaţiei globale. Dar problema nu este frivolitatea unui primar sau a altuia, ci valabilitatea autonomiei locale ca principiu. Preşedintele şi toţi ceilalţi oponenţi declaraţi sau disimulaţi ai descentralizării ar trebui să spună dacă, în opinia lor, Radu Mazăre în particular este inapt să colaboreze prompt cu americanii sau oricare alt primar ar fi la fel de inapt.

Există, se pare, o elită politică şi birocratică la vârful statului care nu vrea să-şi cedeze prerogativele şi atunci invocă tot soiul de situaţii conjuncturale cum ar fi corupţia şi incompetenţa administraţiei locale. În presă, o mulţime de oameni, în cunoştinţă de cauză sau nu, vorbesc tot mai insistent despre ”baronii locali” ca despre o categorie care ar trebui să dispară deoarece ar fi de esenţă ”medievală”. Dar ei nu fac decât să întreţină confuziile, căci nu spun clar dacă se referă la condamnarea în justiţie a persoanelor corupte sau la punerea administraţiei locale sub un control mai strict de la Centru.

Situaţia partidelor politice este exploatată în acelaşi fel. În PSD ”baronii” ar exercita presiuni insuportabile asupra lui Victor Ponta, dar se uită că şi în PDL fuseseră semnalaţi la un moment dat ”baroni”, care se opuseseră politicii guvernului Boc şi îl susţinuseră pe Vasile Blaga la Convenţia partidului din mai 2011. Devine mai clar că ”baronul” este descris ca o categorie negativă în primul rând pentru că pretinde mai multă autonomie locală şi pentru că îşi manifestă nemulţumirea faţă de politicile de la Centru.

Dar se înşală mereu ”baronii”? Sunt ei o castă ”medievală” care ar trebui să dispară printr-o nouă revoluţie centralizatoare? Nu cumva perspectiva lor, deşi diferită de a Guvernului de la Bucureşti, este legitimă în virtutea faptului că e legată mai strâns de nevoile şi aşteptările cetăţenilor? Nu cumva centraliştii vorbesc despre cetăţean ca despre o categorie abstractă? Nu cumva cei care croiesc politici la Centru confundă de prea multe ori pe oamenii vii cu categoriile statistice? Nu ar trebui să ne punem măcar pentru o clipă întrebarea dacă baronii nu au cumva uneori dreptate?

În fine există riscul ca anchetele judiciare împotriva unui număr mare de aleşi locali să fie citite greşit, ca un îndemn împotriva descentralizării, în loc să fie privite, dimpotrivă, ca o şansă acordată autonomiei locale.