Justiţia: o mare incertitudine

Numirea unui independent la Ministerul de Justiţie este comentată ca o victorie a PDL, care s-a opus ca acest portofoliu delicat să fie încredinţat lui Victor Ponta, un tînăr promovat de fostul premier Adrian Năstase. Victoria aceasta pare însă mai mult o înfrîngere, dacă ne amintim că Emil Boc, primul ministru desemnat, anunţa la sfîrşitul campaniei electorale că partidul său o va propune la Justiţie pe Monica Macovei.

De fapt publicul a manifestat de pe atunci puţină încredere în sinceritatea declaraţiilor lui Emil Boc, care lansase numele Monicăi Macovei doar în disperare de cauză, atunci cînd aflase că PDL stă rău în sondajele de opinie. După toate informaţiile noastre nici un militant PDL nu a mai căutat-o pe Monica Macovei de la începutul toamnei atunci cînd a avusese loc doar o discuţie de principiu.

Aşadar la Justiţie va fi un independent prin care nu se înţelege însă un « maverick », cum spun americanii, ci pur şi simplu o persoană care nu a semnat o adeziune la un partid.

De mai multe zile este rostit numele lui Corneliu Bârsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, despre care putem de pe acum presupune că are o altă perspectivă asupra reformei judiciare decît Monica Macovei.

Corneliu Bârsan este profesor de drept civil şi judecător la al doilea mandat la CEDO unde a fost numit la propunerea Guvernului României. Într-un interviu de anul acesta Corneliu Bârsan spunea că : “Sistemul juridic românesc este incoerent şi confuz!”, cu referire, în primul rînd, la procesele pe care România le pierde pe bandă la Strasbourg. Putem prespune de aceea că, în situaţia în care ar ajunge ministru de Justiţie ar fi preocupat cu preponderenţă, nu de consolidarea dispozitivului anticorupţie, ci de modificarea legislaţiei şi unificarea practicii judiciare. Să ne amintim că opozanţii cei mai hotărîţi ai reformei iniţiate de Monica Macovei susţinuseră în multe dezbateri parlamentare (vezi Sergiu Andon, Lucian Bolcaş, Norica Nicolai, Gyorgy Frunda) că tocmai acestea ar fi priorităţile reformei şi nu schimbarea componenţei umane în diferite compartimente ale aparatului judiciar.

Desigur discuţia rămîne ipotetică, dar se poate întrevedea de pe acum, că o coaliţie PDL-PSD nu poate păstra etosul sever incorporat în prima guvernare a Alinaţei DA şi că subiectele aflate pe agenda CE vor fi tratate mai mult de formă. Cei investitiţi cu misiunea alcăturii noului Guvern nu pot promite, în consecinţă, nimic entuziasmant. Din punct de vedere economic situaţia este mai curînd îngrijorătoare, marile promisiuni legate de salarii şi pensii au fost date uitării, aşa încît din lipsă de ceva mai bun viitorii guvernanţi au relansat vechea şi eterna poveste a recuperării Tezaurului de la Moscova.