Jurnaliştii din Chişinău, alături de colegii lor români ostateci în Irak

În semn de solidaritate cu suferinţa celor trei ziarişti răpiţi în Irak şi a familiilor lor, ei s-au adunat ieri şi astăzi dis-de-dimineaţă în faţa monumentului domnitorului Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului, purtând portretele jurnaliştilor ţinuţi în captivitate şi pancarte pe care scrie «LIBERTATE!».

Este pentru prima dată când ziariştii basarabeni s-au adunat într-un număr atât de mare ca să-şi manifeste solidaritatea şi speranţa într-un deznodământ fericit al acestui caz. Or, în astfel de situaţii moralitatea e mai presus de orice, inclusiv de divergenţele istorice de ordin politic sau lingvistic. Au venit la manifestaţie şi studenţii de la facultăţile de jurnalism din Chişinău, şi ziariştii deja pensionaţi, în speranţa ca vocea lor va fi auzită în infernul deznădejdei în care sunt ţinuţi ostatici cei trei ziarişti români. Este, poate, chiar o confirmare a renumitei zicale populare care spune că «sângele - apă nu se face».

Curios este faptul că de organizarea acestui miting al tăcerii nu s–a ocupat nimeni. Iniţiativa a venit din partea unei redacţii care a apărut ieri dimineaţă in-corpore la monumentul lui Ştefan cel Mare, purtând portretele scoase la imprimantă ale celor trei ziarişti. În mai puţin de o oră, piaţa din apropierea monumentului marelui domnitor a devenit, însă, neîncăpătoare.

«Este foarte important să fim alături de jurnalişti atunci când nimeresc în astfel de situaţii dramatice. Este păcat că nu putem face mai mult. Este păcat că posibilităţile noastre sunt limitate şi nu putem să le spunem decât că îi sprijinim şi că suntem cu gândul la ei» (...) «Colegii noştri din România se află în detenţie deja de prea mult timp şi noi am cam tăcut. Este bine că măcar astăzi ne-am trezit şi că măcar în condiţii extremale ca acestea reuşim să ne solidarizăm» (...) «Evenimentul de astăzi cred că impune fiecare ziarist din Republica Moldova să vină şi să-şi exprime sentimentele faţă de colegii noştri din România care nu ştiu la ora aceasta ce fac».

Directorul Centrului Independent de Jurnalism din Republica Moldova, Angela Sârbu, a spus că

pe lângă mesajul firesc de sprijin pe care au vrut să-l transmită ziariştii moldoveni, prin această manifestaţie ei au încercat să sensibilizeze mai ales guvernele ţărilor cu democraţii şubrede şi oraganizaţiile internaţionale asupra faptului că astfel de cazuri sunt descurajante şi că pot avea urmări grave asupra meseriei de jurnalist ANGELA SÂRBU:

«Am vrut să spunem două lucruri importante - pe de o parte să ne solidarizăm, şi asta este cel mai important, cu jurnaliştii români care sunt acuma într-o situaţie foarte complicată şi, pe de altă parte, vroiam să condamnăm aceste acţiuni de răpire a oamenilor cu scopul de a obţine anumite interese. Nu considerăm că este o practică normală şi cred că organizaţiile internaţionale trebuie să facă tot posibilul ca să contracareze aceste practici şi să pedepsească foarte dur structurile, organizaţiile care îşi permit să folosească aceste metode. Această situaţie, dincolo de faptul că este foarte complicată, credem că este o tragedie, este un lucru foarte trist care descurajează jurnaliştii să-şi facă meseria şi fără sprijin, fără solidaritate, este foarte greu să te opui acestor probleme. De aceea am vrut să venim împreună la acest miting şi, probabil, acţiuni de felul acesta vor mai urma».

Acest caz extrem de dureros i-a convins pe rectorii instituţiilor superioare de învăţămând din Republica Moldova de necesitatea introducerii în programul de studii al facultăţilor de jurnalism a unei discipline noi care îşi propune să-i familiarizeze pe studenţi cu munca de jurnalist în situaţii de criză, mai ales ţinând cont de conflictele mocninde din acest spaţiu.