Joschka şi domnul Fischer

Un paradox pare a fi faptul că acelaşi Joschka Fischer a luptat împotriva establishment-ului în tinereţe, fiind unul din rebelii care manifestau în stradă în timpul mişcării studenţeşti din 1968.

Realizat de regizorul Pepe Danquart, filmul biografic "Joschka şi domnul Fischer", lansat recent pe piaţă, prezintă ambele feţe ale renumitului om politic. "Părinţii mei au votat mereu cu creştin-democraţii. Nu sunt sigur că mama a pus ştampila de vot pe numele meu vreodată", povesteşte în film fostul ministru federal de externe.

Liceul l-a părăsit fără diplomă de bacalaureat. La şcoala de fotografi a renunţat relativ repede, iar în 1968 a părăsit şi locurile natale pentru a se muta la Frankfurt. Cariera sa politică a început pe străzile oraşului de pe Main, în timpul protestelor contra războiului din Vietnam.

"Cu Vietnamul au început şi primele discuţii. Eram o grupare radicală micuţă, pe care majoritatea o trata cu dispreţ. În cel mai bun caz ni se spunea că locul nostru e în lagărele de muncă. Dar de cele mai multe ori ni se spunea că ar trebui să fim gazaţi." - îşi aminteşte Fischer.

Uneori ironic, alteori meditativ, fostul şef al diplomaţiei germane analizează începuturile carierei sale politice. Dar şi vremurile în care muncea ca taximetrist i-au prins bine.

"Noaptea, în timp ce străbăteam Frankfurt-ul cu clienţi în maşină, aveam ocazia să mă gândesc la multe. Vedeam beţivi care vomau în maşină, poliţişti, personalul medical de la serviciul de urgenţă - toate lucrurile pe care le vede un taximetrist în fiecare noapte, toate faţetele existenţei noastră. Dar aveam şi experienţe frumoase, cunoşteam şi oameni deosebiţi. Acest amalgam colorat al vieţii m-a transformat într-un om realist", spune Fischer.

Politicianul ecologist franco-german Daniel Cohn-Bendit, omul care a condus la Paris revoluţia studenţilor francezi din ´68, este cel care l-a convins să intre în partidul verzilor. În 1983, Fischer a fost ales în Bundestag, iar după doi ani devenea ministru al mediului în landul Hessa. Aici a devenit şi primul demnitar care a îndrăznit să i se adreseze unui preşedinte de Parlament în felul următor: "Cu tot respectul, sunteţi un ticălos."

"Am făcut toate greşelile posibile. Toate! Habar nu aveam ce înseamnă guvernare, nu ştiam nimic despre conţinut. De asemenea, administraţia îmi era o noţiune total străină. Nu ştiam ce înseamnă politică, iar membrii partidului erau, în mare parte, împotriva mea. Apoi s-a produs catastrofa de la Cernobîl şi asta mi-a pus capac."

Portofoliul ministerului mediului a reprezentat cel mai dificil segment al carierei sale politice, dar şi perioada în care a acumulat experienţă. Cea mai grea decizie din viaţa lui a fost cea din 1998, pe vremea guvernului social-ecologist condus de Gerhard Schröder, când a aprobat intervenţia trupelor NATO pentru a pune capăt războiului din Iugoslavia şi crimelor în masă săvârşite acolo.

Autori: Bernd Sobolla, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident