Jonglerii condamnărilor

Densitatea vedetelor culturale este întrecută de cea a personalităţilor politice, iar joi la una dintre lansările editurii Humanitas a fost prezent şi preşedintele României. Jurnaliştii Antenei 3 au prins un crâmpei din conversaţia purtată între Traian Băsescu şi Gabriel Liiceanu. Intenţionată sau nu, indiscreţia pare a dezvălui dorinţa Preşedintelui de a condamna evenimentele mineriadei din 1990. Această dorinţă ajunge la urechile presei, stranie coincidenţă, exact în ziua în care este retrasă acuzaţia de genocid adusă lui Ion Iliescu pentru evenimentele din timpul mineriadei din iunie 1990.

Fiind vorba despre un as al construcţiei imaginii publice, diferenţierea dintre strategiile de PR şi iniţiativele reale ale preşedintelui Băsescu a fost întotdeauna o provocare. Dorinţa de a condamna mineriadele este stofa unui costum de scenă sau pânza groasă a unei salopete de muncitor? Contextul ne poate da un răspuns.

Deşi admirată, declaraţia de condamnare a comunismului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României se dovedeşte până în prezent a fi doar un gest politic. Pumnul criminal al regimului comunist se odihneşte bine-mersi în buzunarele de stofă ale României europene. Nicio condamnare executată integral. Privilegiile vechii nomenclaturi menţinute. Asupra conştiinţei populare serialele „Memorialului Durerii” au avut un mai mare efect decât suita condamnărilor motivate politic.

De altfel, autoarei acestor documentare excepţionale i se datorează evenimentul editorial al târgului Bookfest. Lucia Hossu Longin publică la editura Humanitas un interviu extins cu Mihai Pacepa, fostul conducător al Direcţiei de Informaţii Externe care în 1978 a fugit în Statele Unite ale Americii („Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa”, Lucia Hossu Longin, ed.Humanitas). Declaraţiile înaltului ofiţer de securitate aruncă o cu totul altă lumină asupra intenţiilor preşedintelui Traian Băsescu. „În ultimii 20 de ani România a făcut progrese enorme. Dar cred că unii din conducerea ei continuă să trăiască cu un picior în comunism. Şi am suficiente elemente să spun că serviciile de informaţii fac şi ele la fel. Mă bucur că el (Traian Băsescu) a condamnat comunismul. Am citit ce s-a scris în documentul întocmit de Vladimir Tismăneanu şi aprobat de el, dar se pare că în România diferenţa între vorbe şi fapte este încă mare”. Generalul Pacepa deplânge faptul că serviciile secrete româneşti nu şi-au cerut încă public scuze pentru crimele din perioada comunistă, o situaţie prezentă şi în Rusia condusă de fostul agent KGB, Vladimir Putin. Pacepa lansează din nou supoziţia că, în 1989, Ion Iliescu a ajuns la putere cu binecuvântarea KGB-ului, care a şi intenţionat să-l recruteze.

În lumina acestor afirmaţii este greu de crezut că posibilul gest de condamnare a mineriadelor de către Traian Băsescu poate fi altceva decât un nou exerciţiu de imagine. Să nu uităm că preşedintele de onoare al partidului alături de care guvernează liberal-democraţii este însuşi Ion Iliescu.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu