1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Jocuri la marginea prăpastiei

O nouă şi neobişnuită majoritate parlamentară s-a format în România pentru a-l înfrunta pe şeful statului, un preşedinte cu mânecile suflecate într-un mod oarecum populist, scrie Die Presse, din Viena.

default

Şi, în vreme ce politicul catalizează întreaga Românie, ţara are şi alte probleme, cum ar fi criza economică în care s-a prăbuşit. Şi pe care, din raţiuni de luptă politică, nu va reuşi să o depăşească, cel puţin conform calendarului stabilit cu Fondul Monetar Internaţional. "Bugetul pentru 2010 ar trebui să fie gata până în decembrie - or, aşa ceva nu este, deocamdată, posibil", observă ziarul vienez.

Dacă Parlamentul şi preşedintele nu se vor înţelege asupra unui candidat viabil pentru funcţia de premier, soluţia ar fi alegeri anticipate - ceea ce, de fapt, înseamnă un dezastru. Şi cum Traian Băsescu intenţionează să propună un prim ministru din partidul care îi stă aproape şi nu face parte din noua majoritate parlamentară, drumul pare a fi deschis spre alegeri parlamentare anticipate.

"Prin tradiţie, românii aşteaptă un rol activ din partea preşedintelui. Compromisurile nu fac parte din cultura politică. Atâta, doar, că nu e sigur în ce măsură steaua lui Băsescu va fi norocoasă la următoarele alegeri", conchide Die Presse.

Ziua şi, într-un fel sau altul, Herta Müller. Neue Zürcher Zeitung, care, în ediţia sa de ieri a ilustrat un articol despre un fotograf care pozează scriitori cu o fotografie în al cărei prim plan apare Herta Müller, scrie, astăzi, despre "Scriitorul ca român de etnie germană".

Şi observă că cine vine dinspre periferia culturii către centrul ei se trezeşte înconjurat de paradoxuri. Autorul articolului (ilustrat cu o hartă veche a monarhiei bicefale austro-ungare) este, de fapt, chiar scriitorul şi publicistul Richard Wagner, fostul soţ al laureatei premiului Nobel povestind despre valoarea sintagmei "român de origine germană" sau "german din România".

În general, setul de întrebări pe care le primeşte un scriitor "german născut în România" ţine de limbă, ca şi cum limba, observă Richard Wagner, ar fi un pachet de litere şi atât. Şi, pentru că nimeni nu s-a gândit să întrebe despre diferenţa de a scrie în fiecare din cele două lumi, Wagner pune pe masă sertarul pentru care se scria în Blocul Răsăritean, în goana de cenzură şi autocenzură.

Un mit, de fapt, pentru că, se vede treaba, sertarele sunt goale. În Vest, sertarele au altă valoare: există sertarul străinilor care scriu în germană, al imigranţilor care au ajuns să scrie în germană şi cel al etnicilor germani născuţi în România repatriaţi în interiorul propriei naţiuni.

Teme politice, economice şi sociale, germane şi globale, ocupă, desigur, spaţiile mult mai ample ale rubricilor de actualitate narată sau comentată.

Discursul cancelarului Angela Merkel în Congresul american este un iceberg din care, la o lectură primară, se observă recunoştiinţa germană rostită într-o manieră care, de fapt, cum comentează Die Welt, a făcut chiar bine autocriticilor americani. Căci nu le strică să afle că, măcar o dată, au reuşit să facă şi un lucru bun.

Dincolo de Oda Libertăţii, cancelarul a rostit, la Washington, un discurs despre politica externă federală în cel de-al doilea său mandat, punctează Frankfurter Allhemeine Zeitung, în vreme ce Süddeutsche Zeitung crede că Merkel ar trebui să prezinte răspunsuri mai concrete, în numele Germaniei.

Presa din Polonia scrie în tonalităţi multiple despre încheierea procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona.

Rzeczpospolita se teme că evoluţia pune - cum s-ar spune - cruce valorilor creştine tradiţionale ale Europei: "este un demers civilizator sinucigaş".

Altfel decât concurentul său de la Varşovia, Gazeta Wyborcza ştie că "singur, tratatul, nu poate face minuni"; dar - speră - "capitalul investit în ratificarea lui nu are voie să se piardă, de acum încolo".

Şi Kölner Stadt-Anzeiger se întreabă în ce măsură va reuşi Europa să profite de momentul eliberator al obţinerii semnăturii lui Vaclav Klaus. "Tratatul de la Lisabona oferă oportunităţi. Rămâne", conchide Basler Zeitung, "ca acestea să fie şi exploatate".

Sau, în cuvintele pesimiştilor polonezi de la Dziennik, în actualele circumstanţe, "Europa nu are cum să devină un actor global puternic, ci rămâne o grămadă haotică de state mici în perpetuă ceartă".

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz