1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Jocuri duble în relaţiile cu Libia: CIA, MI-6, Algeria

Anul 2004, când liderul libian a făcut un gest de deschidere către Occident, renunţând la arsenalul de distrugere în masă, reprezintă momentul unei intensificări a colaborării cu serviciile secrete vestice.

default

Muammar al-Gaddafi

Presa internaţională vuieşte, surprinsă de noile descoperiri din interiorul cartierului general al dispărutului lider libian Muammar Gaddafi: regimul de la Tripoli a lucrat pentru şi cu serviciile secrete americane şi britanice, CIA şi MI-6.

Poliţia politică a Jamarihiei - căci aceasta era funcţia de bază a securităţii colonelului Gaddafi - ar fi primit din partea Agenţiei Centrale de Informaţii o serie de presupuşi terorişti, pe care i-a anchetat într-un centru cunoscut pentru metodele dure folosite în vederea obţinerii mărturiilor din partea celor încarceraţi.

Conform presei nord-americane, citată de revista germană Focus în ediţia sa electronică, libienii ar fi primit, împreună cu suspecţii, şi o listă cu 89 de întrebări la care aşteptau răspuns.

"Nu ar trebui să fie o surpriză"

Pe de altă parte, inteligenţa britanică a colectat, la Londra, informaţii despre presupuşi adversari ai regimului Gaddafi aflaţi în exil. Cotidianul The Independent notează că dezvăluirea a fost posibilă o dată cu accesul la biroul lui Mussa Kussa, ultimul ministru de Externe al Libiei şi, deopotrivă, fost şef al serviciilor secrete ale regimului Gaddafi.

Ziarul londonez lansează o serie de întrebări în direcţia MI-6, ale cărui relaţii cu Mussa Kussa au mers până la schimburi reciproce de cadouri.

Interesant spre anecdotic, în seria de dezvăluiri, este detaliul privind redactarea de către oficiali americani a discursului de pocăinţă a lui Gaddafi, din 2004. Purtătoarea de cuvânt a CIA, Jennifer Youngblood, citată în ediţia online a săptămânalului Der Spiegel, notează că "nu ar trebui să fie o surpriză colaborarea cu regimuri străine, în vederea apărării ţării de pericolul terorist".

Refugiaţii lui Gaddafi

Flash-Galerie Gaddafi Familie Flucht Algerien Libyen Exil

Membrii ai familiei Gaddafi, refugiați în Algeria

În luna martie, la începutul protestelor, Mussa Kussa a părăsit Libia, refugiindu-se în Marea Britanie. Deşi îi sunt aduse acuzaţii de crime împotriva umanităţii, acesta a primit acceptul de a se refugia în Qatar.

În Algeria învecinată Libiei şi-a găsit refugiul o parte a familiei lui Gaddafi: soţia colonelului şi trei dintre copiii lor, fata născând imediat după ce a ajuns la destinaţie. Vestea a revoltat conducerea revoluţionarilor, aceştia acuzând Algeria de contribuţie la perpetuarea stării de teroare în regiune.

În vreme ce ministrul Informaţiilor din guvernul rebelilor, Mahmud Shaman, vorbeşte despre o agresiune împotriva poporului libian, oficialii de la Alger aşteaptă instituirea unui aparat administrativ la Tripoli - pe care, au anunţat, îl vor recunoaşte. Şi, au completat vecinii Libiei, nu îi vor acorda azil lui Gaddafi.

Rolul Algeriei

Declaraţiile nu au darul de a linişti spiritele. Libienii se simt trădaţi şi încep să creadă că rezistenţa prelungită a regimului Gaddafi s-ar fi datorat unui sprijin din partea vecinului de la vest.

Nervozitatea este întreţinută şi de la Paris, unde ministrul francez de Externe Alain Juppé, a acuzat jocul dublu al Algeriei şi  lăsat loc de îndoială în privinţa asigurărilor primite de la preşedintele Abdelaziz Bouteflika, cum că fosta colonie franceză s-a limitat la a oferi Libiei doar asistenţă umanitară.

E de notorietate faptul că liderii din regiune nu s-au considerat aliaţi de nădejde, în decursul deceniilor din urmă. Relaţia Bouteflika - Gaddafi nu face excepţie. Dar Algeria nu poate fi indiferentă la traficul cu arme din Libia ultimelor luni.

Francis Ghiles, de la Centrul de Cercetări Diplomatice Internaţionale din Barcelona, crede că Algeria are suficiente probleme interne, care îi şi conferă o anume sensibilitate faţă de cele ce se petrec în regiune şi faţă de rolul comunităţii internaţionale într-o zonă care a luptat greu în urmă cu puţine decenii pentru decolonizare. Nervozitatea Algeriei este explicabilă, a punctat Ghiles.

Iar după ce un nou regim se va aşeza în funcţii la Tripoli şi se revine la discuţii despre petrolul din regiune şi ameninţarea islamistă, familia Gaddafi va trece într-un plan obscur al relaţiilor dintre cei doi vecini nord-africani.

Autori: Alexander Göbel (Rabat) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu

Vă mai recomandăm