Joachim Gauck - un preşedinte ieşit din tipare

Numele lui Joachim Gauck a început să fie vehiculat începând cu 1999. Pe atunci era mai renumit decât miniştrii din guvernul lui Gerhard Schröder. Gauck era, de aproape nouă ani, "responsabil federal pentru studierea arhivelor Securităţii din fosta RDG", şeful unei autorităţi căreia, deseori, i se spunea simplu "Oficiul Gauck". Cei aproape 2700 de subordonaţi ai săi au prelucrat arhivele STASI şi au verificat atent trecutul candidaţilor la funcţii publice, de unde şi apariţia verbului "gaucken". 

În 1999, preşedintele Uniunii Creştin-Sociale (CSU), Edmund Stoiber, l-ar fi trimis cu dragă inimă pe Gauck în lupta pentru şefia statului, ca şi contracandidat al social-democratului Johannes Rau. Dar Joachim Gauck a refuzat. Din cauza susţinerii de care se bucura Rau, pastorul est-german n-ar fi avut nicio şansă. Şi nici în 2010, când social-democraţii şi ecologiştii l-au nominalizat în mod suprinzător, n-ar fi reuşit să ajungă în fruntea statului.

Acum doi ani, Gauck nu mai era o personalitate în vogă. După zece ani la conducerea "Instituţiei  Gauck" a devenit, cu un oarecare succes, moderatorul unui talk-show. Din 2003 deţinea funcţia de preşedinte al organizaţiei "Împotriva uitării - Pentru democraţie". În toţi aceşti ani, Joachim Gauck a fost la mare căutare ca partener de interviu, un bun cunoscător al societăţii civile.

După retragerea lui Horst Köhler, în 2010, SPD şi ecologiştii au sperat că liberalii şi creştin-democraţii aflaţi la conducere vor accepta oferta opoziţiei şi că Gauck va deveni candidat comun. Dar planurile lor nu coincideau cu dorinţa cancelarului Angela Merkel de a-şi impune propriul candidat. Astfel, Christian Wulff a fost ales preşedinte, în cel de-al treilea tur, cu 625 de voturi. 

Deşi şi de această dată candidatul cancelarului Merkel ar fi avut şansa să capete majoritatea în cel de-al treilea tur din cadrul Adunării Federale, Coaliţiei i-a fost greu să găsească persoana potrivită. Între timp, social-democraţii şi ecologiştii rosteau deja numele lui Joachim Gauck. Odată cu decizia liberalilor (FDP) de a-i sprijini candidatura la preşedinţie, Angela Merkel şi Uniunea n-au mai avut de ales şi au intrat în horă.

Merkel şi Gauck - mariaj de nevoie

În mod ciudat, Angela Merkel va colabora cu un preşedinte pe care, iniţial, nu l-a vrut, dar cu care se înţelege mai bine decât cu social-democraţii şi ecologiştii care l-au propus. Gauck însuşi spune că este un "conservator liberal, de stânga".

Joachim Gauck s-a numărat printre criticii mişcării "Occupy-Wall-Street". Pe Thilo Sarrazin, a cărui carte privind eşuata integrare a imigranţilor musulmani a făcut să curgă râuri de cerneală în 2010, la numit "îndrăzneţ". Gauck se detaşează de teoria lui Sarrazin, apreciind că autorul ar fi încălcat regulile corectitudinii politice.

Copilăria lui Gauck a fost marcată de trimiterea la muncă silnică a tatălui său într-un lagăr stalinist, în 1951. Pe atunci, Joachim Gauck avea 11 ani. Regimul RDG-ist i-a respins dorinţa de a deveni jurnalist, aşa că s-a înscris la teologie. În Biserica Evanghelică a descoperit o anumită doză de libertate. A ştiut să profite de ea aşa încât să nu ajungă la închisoare, deşi era permanent în vizorul securităţii. Într-unul din multele documente STASI se menţionează că Gauck era "un anti-comunist incorigibil, care consideră că socialismul şi comunismul sunt doar nişte fenomene temporare".

Ca preot, la Rostock, Gauck s-a remarcat prin predici critice la adresa regimului. În 1989, la slujbele de duminică, vorbea despre schimbarea societăţii. În toamna aceluiaşi an, la Rostock, aveau loc ample demonstraţii. După primele alegeri parlamentare libere din RDG (martie 1990) a devenit deputat şi coordonator al Comisiei speciale însărcinate cu verificarea desfiinţării Ministerului pentru Siguranţa Statului. Pe 2 octombrie 1990, în ziua Reunificării, Gauck a fost numit şef al Autorităţii pentru studierea arhivelor STASI.

Unii apărători ai drepturilor cetăţeneşti din fosta RDG îi reproşează lui Joachim Gauck că mai degrabă s-a strecurat prin vechiul regim decât să-i ţină piept. Dar toate acestea nu mai joacă niciun rol acum. Important e ce va face de acum înainte preşedintele Joachim Gauck.

Autor: Peter Stützle, Claudia Ştefan
Redactor: Ovidiu Suciu