1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Jaques Chirac la timpul trecut

Acum ştiu şi francezii că Jaques Chirac gândeşte despre Sarkozy aşa cum o fac mulţi dintre ei. Nervos şi înfumurat - acesta este verdictul fostului preşedinte francez la adresa actualului şef de la Palatul Elysee.

default

Jacques Chirac

Fostul cancelar german Gerhard Schröder putea să fie şi tare de cap, îşi aminteşte în cartea sa Jaques Chirac. O "ciocnire frontală" între cei doi politicieni s-a produs cu ocazia negocierilor privind repartizarea voturilor în Consiliul European. "Am ajuns la un compromis după două zile petrecute într-o atmosferă cumplită", notează în memoriile sale, fostul preşedinte.

În Franţa interesul se concentrează asupra unui singur aspect menţionat în volumul de şase sute de pagini publicat în luna iunie: ce crede Chirac despre succesorul său Nicolas Sarkozy? Pentru prima oară, fostul preşedinte admite nu numai faptul că actualul preşedinte l-a călcat pe nervi, ci şi că l-a rănit uneori. De exemplu, Sarkozy şi-a permis să ironizeze luptele Sumo pe care Chirac le urmăreşte cu atâta plăcere. "Nervos, turbulent şi lipsit de orice îndoieli, mai ales în privinţa propriei persoane!",aşa îl caracterizează Chirac pe fostul său ministru.

Dar şi primul discurs al lui Sarkozy după victoria la alegeri, discurs pe care Chirac l-a urmărit de la fereastră împreună cu soţia sa şi cu nepotul său, i-a lăsat un gust amar. "Am ascultat cu atenţie şi am aşteptat să menţioneze şi numele predecesorului său (...) Dar n-a făcut-o."

Symbolbild Bücherregal mit alten Büchern

Chiar dacă, pe alocuri, Chirac a scos la lumina tiparului şi sentimente sau trăiri, în memoriile sale el rămâne omul de stat care-şi apără deciziile. Despre controversata dizolvare a parlamentului (1997) îşi aminteşte acum: "M-am lăsat convins că ar fi o soluţie bună pentru a acorda executivului încă o şansă". Practic, hotărârea a dus la o guvernare de coabitare cu premierul socialist Lionel Jospin.

Momentele de strălucire pe plan extern, cum ar fi încheierea conflictului în fosta Iugoslavie sau refuzul Franţei de a se angaja în războiul irakian, sunt amintite menţionând şi numele lui Dominique de Villepin, pe atunci şeful diplomaţiei franceze. "Un om pe care m-am putut baza întotdeauna", scrie Chirac în cartea sa.

În cele din urmă, relaţia cu cancelarul Schröder a fost bună. Chirac i-a propus oficialului de la Berlin ca la fiecare două luni să se întîlnească şi să stea la taclale într-un restaurant bun. A fost începutul seriei de "întâlniri Blaesheim", numită astfel după locul din Alsacia (Strasbourg) în care a avut loc prima întrevedere neoficială între cei doi oameni politici. Teoretic, "întâlnirile Blaesheim" există şi-n ziua de azi, dar nici cancelarul Merkel, nici preşedintele Sarkozy nu se dau în vânt după conversaţii la restaurant.

Chirac îşi încheie memoriile cu un "testament politic" în care avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă extremismul de dreapta - în speţă asupra poziţiei bune în sondajele de opinie pe care o ocupă Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional. "Să nu avem încredere în masca extremiştilor. Pot părea inofensivi, dar în esenţă nu se vor schimba niciodata."

Autori: DPA, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder