1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Iurie Leancă: România reprezintă, într-un fel, interfața Uniunii Europene

Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, despre perspectiva europeană a Moldovei de dincolo de Prut,

Der Außenminister der Republik Moldau, Iurie Leanca aufgenommen am Donnerstag (17.06.2010) im Auswärtigen Amt in Berlin. Zuvor sprach der Politiker mit dem deutschen Außenminister Westerwelle. Foto: Rainer Jensen dpa/lbn +++(c) dpa - Bildfunk+++

Printre invitații Forumului s-au aflat Stefan Füle, comisarul european pentru Extindere și Politică Europeană de Vecinătate, Manfred Grund, președintele Forumului Germano – Moldav și Oleg Efrim, ministrul Justiției din Republica Moldova.

Lavinia Pițu a stat de vorbă cu ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, despre perspectiva europeană a Republicii Moldova, despre conflictul transnistrean, dar și despre relația bilaterală a Moldovei cu Republica Federală Germania.

DW: Unde se află în prezent Moldova, în ceea ce privește integrarea europeană, având în vedere că anumiți oficiali europeni s-au pronunțat pentru stoparea extinderii, după aderarea Croației, în 2013 ? În plus, statisticile arată că euroscepticismul este în creștere în Moldova.

I.L.: O să fac la început o referire la relația bilaterală între Republica Moldova și Germania. Pregătindu-mă pentru acest forum, am ținut un discurs la începutul conferinței, am făcut o analiză a dosarului, care a fost completat în timp de trei ani. Trei ani de când a fost instaurat guvernul Filat I, ca să-l numesc așa. Și într-adevăr, am constatat încă o dată, că în acești ani, am reușit să aducem substanță în relația bilaterală, acoperind practic o gamă extrem de largă, începând cu comunicarea pe subiecte politice, terminând cu interacțiune pe domenii cum ar fi sănătatea sau agricultura. Sigur că am reușit totodată să revenim la un sprijin mult mai important, direct german, din punct de vedere al asistenței tehnice, dar și din punct de vedere al asistenței financiare, ca urmare a vizitei doamnei cancelar ( Angela Merkel n.red.). Germania a reluat finanțarea pe proiecte foarte punctuale, pentru Republica Moldova. Și constat, în acești trei ani, faptul că am reușit să facem unele lucruri pentru prima dată. Pentru prima dată am fost vizitați de ministrul de Externe, de cancelarul german, am reușit să imprimăm o relație deosebită cu membrii Bundestagului german, am fost vizitați de membri marcanți ai acestei instituții, de fundații germane. Și acest lucru este unul care, pe de o parte, ne face să avem un anumit sentiment de mulțumire, iar pe de altă parte, să ne concentrăm pe elemente mult mai precise în această relație. În mod special trebuie să facem tot posibilul ca dimensiunea investițională să ia proporții de anvergură. Acum, în ceea ce privește euroscepticismul în Republica Moldova, așa-numita „fatigue”, care ar exista aici. Cu ocazia acestei conferințe, mai mulți vorbitori au făcut o constatare: dacă acum doi, trei ani, discuțiile despre o eventuală extindere a Uniunii Europene spre spațiul post-sovietic - și acum facem abstracție de țările baltice – erau o temă tabu, considerându-se că există parteneriatul estic care substituie de fapt orice discuție despre o extindere, astăzi constatăm că acest tabu a disparut. Iar această evoluție, din punctul meu de vedere, spectaculoasă și foarte pozitivă, se datorează faptului că noi, în Republica Moldova, am reușit să demonstrăm că și Republica Moldova, ca și Balcanii de Vest, este o țară europeană, nu doar în virtutea istoriei sale, a geografiei, a limbii, dar și pe motivul că dorim să îmbrățișăm aceleași valori, dorim să construim un sistem bazat pe aceleași standarde, principii și practici. Și pe acest motiv, iată că discuția despre o posibilă aderare a revenit în centrul atenției. Și declarația de ieri a comisarului pentru Extindere și Vecinătate, Stefan Füle, arată că acest subiect are acum o nouă viață. Domnul Füle a zis foarte tranșant că acest curaj, de care au dat dovadă autoritățile de la Chișinău și progresele pe care au reușit să le înregistreze, trebuie să fie deopotrivă răsplătite de Uniunea Europeană, iar cel mai eficient instrument de politică europeană pe care îl are în motivarea și în încurajarea unor astfel de progrese și a unor astfel de politici este perspectiva extinderii. Există acest articol 49, pe care nimeni nu-l pune la îndoială și, pe de altă parte, nimeni nu pune la îndoială europenitatea Republicii Moldova. Eu nu văd elemente de euroscepticism. Dacă vă referiți la anumite sondaje care arată o anumită diminuare, noi putem explica aceste fluctuații. După mine sunt fluctuații si nu o tendință, fluctuații care țin de problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană, fluxurile informaționale care penetrează și spațiul din Republica Moldova. Sunt anumite percepții. Dar asta ține și de noi, cei de la Chișinău, de reprezentanții guvernului, ai clasei politice, ai societății civile, să explicăm. Cineva dintre vorbitorii de la acest forum a remarcat, într-o manieră foarte precisă, lipsa de doritori de a adera la UE, care este în continuare mare, iar în pofida acestor probleme nicio țară din UE nu a zis până acum că dorește să părăsească spațiul comunitar. Acest soft power de care a dat dovadă Uniunea Europeană e încă acolo. Eu sunt convins că e vorba numai de fluctuații și vom reveni la euro-optimismul de altă dată, pe care l-a demonstrat societatea moldovenească.

DW: Cu alte cuvinte puteți spune că Moldova a făcut în acești trei ani pași concreți către aderarea la UE?

I.L.: Pot face referință și la ceea ce a spus Stefan Füle, dar și la prezentările făcute de politicienii și de diplomații sus-puși germani. Și deputatul Manfred Grund, președintele Forumului Germano- Moldav, unul dintre organizatorii acestei conferințe, care cunoaște foarte bine situația din Republica Moldova, a vorbit despre faptul că evoluția Moldovei este una dintre cele mai remarcabile dacă vorbim de parteneriatul estic. Și Emil Habel, secretar de stat în Ministerul de Externe al Germaniei a spus că până acum trei ani, deci până la preluarea puterii de către noi, Moldova era cea mai sceptică țară vis-à-vis de această inițiativă. Astăzi a demonstrat cea mai bună performanță, dacă doriți. Și iarăși, dincolo de aceste declarații, mai există și evaluările făcute de Freedom House, de tot felul de institute sau instituții, care fac astfel de evaluări, vis-à-vis de probleme foarte concrete, începând cu libertatea mass media, terminând cu separarea puterilor în stat și cu respectarea drepturilor omului. Republica Moldova a realizat progrese incontestabile.

EU-Moldova Forum 2012, DGAP Copyright: DW/Nikita Jolkver Aufgenommen am 22.10.2012 in Berlin

Forumul UE-Moldova 2012

Nu înseamnă că trebie să ne mulțumim cu aceste realizări, recunoaștem că avem încă probleme suficiente, structurale, instituționale, probleme de mentalități, de care trebuie să ne debarasăm și să venim cu abordări noi, cu oameni noi, mă refer în special la instituțiile administrative. Trebuie să demonstrăm că birocrația nu e numai un cuvânt peiorativ ci poate comporta, și poate să comporte elemente pozitive, și să servească în primul rând cetățeanului. Fiind conștienți de deficiențele noastre, de problemele noastre, dorim să găsim soluții și soluții care și-au demonstrat deja eficiența la vest de Republica Moldova. Sigur, împreună cu partenerii din Uniunea Europeană.

DW: Aș dori să vorbim în context despre politica de vecinătate cu România. La București a avut recent loc o demonstrație pentru unirea Republicii Moldova cu România. Credeți că această idee, pe care o vehiculează unii, e numai un instrument politic sau poate fi o chestiune realistă, în ziua de astăzi, în structurile europene?

I.L.: Cred că ceea ce contează acum cel mai mult pentru cei din Republica Moldova și pentru colegii nostri din România este să folosim în primul rând deschiderea și interesul reciproc de a stabili o relație matură, o relație de parteneriat cu multă substanță. Substanță care, în ultimă instanță, are un efect benefic pentru Republica Moldova și pentru România. Iar acest parteneriat pe care îl construim acum, care se bazează pe principii europene și de respect reciproc, dar și pe interes reciproc de a consolida relația, servește și interesul de a crea o zonă stabilă la nivel regional. Pornind de la această deschidere care există, de la acest interes, de la această motivație de a ne axa pe proiecte foarte concrete, de exemplu proiecte de infrastructură, proiecte de logistică, proiecte investiționale care sunt de domeniul realismului politic din perspectiva unor abordări strict europene și vin în interesul cetățeanului simplu. Asta contează cel mai mult, pe asta trebuie să ne axăm, și acum nu mai avem nici o scuză să demonstrăm încă o dată că, printr-o astfel de relație matură, putem veni cu proiecte foarte concrete. Tot ce înseamnă comunitate de limbă, de istorie, de tradiții este doar un atu al nostru, o valoare adăugată, cu care putem merge pe aceste proiecte cu o viteză mult mai mare și cu o eficiență mai mare. Asta contează și pe asta trebuie să ne axăm și cred că am demonstrat și la București și la Chișinău că înțelegem exact care sunt oportunitățile zilei de azi. Și bineînțeles că relația noastră bilaterală se încadrează perfect în relația noastră cu Uniunea Europeană, României revenindu-i în acest sens un rol important. Este în primul rând vecinul nostru fizic, dacă doriți, și România reprezintă într-un fel interfața Uniunii Europene, pentru că orice proiect de interacțiune cu România, fie în domeniul energetic, fie în cel al infrastructurii sau în alte domenii, este și un proiect de conexiune cu Uniunea Europeană. Există și în Republica Moldova și în România oameni care exprimă acest punct de vedere (al unirii Basarabiei cu România - n.red.) dar e o categorie minoritară. Nu sunt sociolog și nu voi face estimări cât reprezintă ei din societatea moldovenească. Pentru noi e important să ne axăm pe cum vede marea majoritate a cetățenilor viitorul Republicii Moldova, bineînțeles într-un concept european. Și în acest concept, relația cu România este una foarte importantă.

DW: Există păreri conform cărora Republica Moldova se află cu un picior în est și cu unul în vest. Ne putem gândi în momentul de față la o strategie viabilă pentru aplanarea tensiunilor transnistrene?

I.L.: Nu aș fi întru totul de acord cu cei care fac astfel de evaluări, că ne aflăm cu un picior în est și cu unul în vest. Republica Moldova se află în Europa de Est, dacă ne referim strict la poziționarea ei geografică. Iar în ceea ce privește obiectivul pe care îl promovează și pe care dorește să-l realizeze Republica Moldova - el este unul indiscutabil, cel de apropiere și de aderare la UE. Și asta nu în detrimentul unor relații civilizate, de substanță, cu partenerii noștri din est. Cu Ucraina, cu Federația Rusă sau alte țări din CSI. Cred că am demonstrat în acești trei ani că, spre deosebire de perioada anterioară, din momentul declarării Republicii Moldova ca stat independent și suveran, că nu mai avem această dilemă, că nu mai folosim un limbaj dublu - unul pe care l-am folosi la Bruxelles și altul pe care l-am folosi atunci când ne aflăm la Moscova. Premierul Filat a reiterat acest obiectiv într-o manieră foarte clară în capitala Federaţiei Ruse.

Merkel in Moldau

Angela Merkel a efectuat o vizită oficială la Chișinău, în 22 august 2012

Şi, ceea ce a fost foarte important, a fost să auzim și evaluarea primului ministru rus Dimitri Medvedev, care a zis că fiecare țară își urmărește propriile obiective în funcție de interesele naționale, și are acest drept de a-și realiza interesele. Este important acest lucru, că nu mai avem aceste ezitări și nu mai avem aceste fluctuații în politica noastră externă. O astfel de politică ne-a caracterizat, din păcate, din 2001 până în 2009. De exemplu: ba mergem cu estul, ba mergem cu vestul. Ceea ce ne-a costat pierderi materiale foarte mari. Conflictul transnistrean a înregistrat anumite evoluții pozitive din punctul meu de vedere, în perioada în care noi ne-am asumat responsabilitatea guvernării. Mă refer și la o nouă ambianță, un nou nivel de încredere pe care am reușit să-l realizăm, cu toate dificultățile, cu toate problemele care mai există încă în schimburile comerciale între cele două maluri ale Nistrului. Totuși există un sistem de circulație, și a oamenilor și a bunurilor, ceva mai simplificat. A fost reluată circulația trenurilor și pentru pasageri, dar și pentru mărfuri. Am reiterat și suntem foarte serioși: am demonstrat pragmatismul nostru în interesul de a cheltui o parte din banii pe care îi primim din afară pe proiecte sociale pentru cei care locuiesc pe malul stâng al Nistrului, pentru că dorim să demonstrăm că tratăm cetățenii de pe ambele maluri ca cetățeni ai Republicii Moldova, cu același sentiment de responsabilitate. Nu zic că e un proces simplu. E un proces complicat. Într-un fel e și firesc, pentru că prima zi de independență coincide cu prima zi a acestui conflict. Conflictul datează chiar dinainte de declararea independenței. Deci ar fi acum naiv să ne așteptăm ca, printr-un miracol, să găsim o soluție imediată la toate problemele. Există și probleme de ordin psihologic și de mentalități, nu doar financiare. Dar asta înseamnă, pe de-o parte, că trebuie să avem suficientă răbdare, și pe de altă parte, înseamnă că trebuie să avem și mai mare tenacitate în urmărirea acestor obiective pe care ni le-am propus, de apropiere a celor două maluri în sensul fizic, dar și în sensul indirect, al mentalităților, al percepțiilor. Și în acest sens UE iarăși ne ajută mult și nu doar financiar.

DW: Ce ne puteți spune despre livrerea celor 20 de camioane militare, lansatoare de grenade și carabine cu lunetă, din Federația Rusă către Tiraspol?

Din păcate conflictul transnistrean are și aceste componente de interese regionale, dacă doriți și prezența militară - mă refer la ceea ce a mai rămas din Armata a 14-a, în mod special cu munițiile de la Colbasna. Sigur că este, pe de o parte, o reminiscență a Războiului Rece, și pe de altă parte ne aduce aminte că mai există probleme nesoluționate, care țin de relația bilaterală dintre Chișinău și Moscova. Noi considerăm -și pornim de la premisa că atât normele de drept internațional cât și anumite angajamente internaționale stipulează asta cu maximă claritate - că aceste rămășițe ale fostei Armate a 14-a nu-și au locul în regiunea estică a Republicii Moldova, regiunea transnistreană. Pe de altă parte există aceste elemente noi. Chiar astăzi urmează să sosească un prim avion rusesc la Chișinău și dupa aceea să zboare la Tiraspol. Ulterior vor mai veni alte avioane, care după cum ne-au informat partenerii rusi, urmează să evacueze din regiunea transnistreană anumite echipamente militare într-un singur sens. Sigur că am salutat acest lucru. Domnul Carpov a avut și o conferință de presă împreună cu ministrul Apărării, la care s-a vorbit despre acest lucru. Ne dorim să fie un proces transparent, un proces într-un singur sens, în ideea că se scot armamentele respective din regiunea transnistreană și nimic nu mai este adus înapoi.

DW: Există o explicație oficială pentru această livrare de echipament militar către Transnistria?

I.L.: Am rugat colegii ruși să ne explice necesitatea acestor camioane. Deocamdată, nu vreau să vă ascund, nu am primit o explicație plauzibilă. Dar să ne axăm pe ceea ce se întâmplă astăzi și pe ceea ce urmează să se întâmple și să sperăm că ceea ce se va întâmpla va fi exact în acest context la care m-am referit: de transparență și de evacuare graduală.

DW: Ministrul moldovean al Apărării, Vitalie Marinuță, a declarat că armamentul a fost „introdus în zona de securitate contrar tuturor protocoalelor semnate între părți, fără înștiințarea organelor constituționale ale Republicii Moldova și fără înștiințarea Comisiei Unificate de Control“.

I.L.: Știu că, în ceea ce privește aceste mișcări, ne dorim să fie o transparență maximă. Ceea ce a menționat unul dintre vorbitori la Forumul de la Berlin, este că acest conflict transnistrean este unic în felul său - dacă îl raportăm la alte conflicte din spațiul post-sovietic - prin faptul că, printr-o cooperare bună, s-ar putea realiza o situație de win-win, de câștig pentru toate părțile implicate. Pentru Republica Moldova, pentru cetățenii ei, indiferent pe ce mal al Nistrului locuiesc, dar și pentru cei din est. Îmi doresc foarte mult ca această supoziție, care mi se pare foarte plauzibilă și una care își are dreptul la existență, să fie realizată în contextul nostru.