1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Israelul, Europa, SUA şi chestiunea iraniană

Situaţia din Iran precum şi perspectivele unor negocieri israeliano-palestiniene se menţin pe agenda politică europeană...

default

Beniamin Netanyahu şi George Mitchell în ianuarie 2009

...între altele prin intermediul primului turneu european pe care-l întreprinde premierul Beniamin Netanyahu după accesul său la cârma executivului israelian. Netanyahu a sosit marţi în Italia pentru a se deplasa (azi) miercuri în Franţa. Despre relaţiile israeliano-europene aflăm detalii de la Petre Iancu.

Nu întâmplător Netanyahu a ales Roma şi Parisul pentru primul său turneu european. În vestul bătrânului continent Israelul întâmpină de multă vreme dificultăţi tot mai mari în a-şi impune interesele politice. Deşi în domeniile economic, comercial, ştiinţific şi cultural cooperarea funcţionează bine, în sfera politică Europa occidentală a devenit de mult o zonă problematică pentru statul evreu. Nu puţini israelieni deplâng susţinerea excesivă de care se bucură interesele palestiniene în rândul elitei politice din vestul continentului.

Accesul la putere, la Washington al unei administraţii de stânga, iar la Ierusalim al unui guvern de dreapta n-a remediat situaţia, ci dimpotrivă a agravat lipsa de popularitate a Israelului. Deosebit de critice la adresa oficialităţilor israeliene s-au dovedit, în ultimii ani, în special Belgia şi Suedia, cea din urmă preluând peste câteva zile preşedinţia prin rotaţie a UE.

Pe acest fundal e firesc ca Netanyahu să-şi continue seria de călătorii externe, care l-au purtat la Cairo, Amman, şi Washington prin escale în Italia şi Franţa, două din ţările vesteuropene având, pe moment, guvernele cele mai puţin ostile Israelului.

Ameliorarea sensibilă a raporturilor dintre Ierusalim şi Roma, respectiv Paris se datorează în bună măsură relaţiilor bune întreţinute de oficialităţile statul evreu cu liderii de dreapta ai celor două ţări. Nicolas Sarkozy a întrerupt o îndelungată tradiţie anti-sionistă a diplomaţiei franceze, marcate de un pro-arabism unilateral, ce continuă să fie împărtăşit de majoritatea cetăţenilor Franţei, chiar dacă într-un mod mai puţin fervent decât în deceniile trecute.

Dar nici Parisul, nici Roma nu se pot disocia deocamdată de revendicările americane şi internaţionale, cerând Israelului îngheţarea completă a activităţilor de construcţie în aşezările evreieşti de pe malul apusean al Iordanului. Mai nou, SUA şi-au precizat poziţia, solicitând brutal Israelului să pună capăt chiar şi construcţiilor din estul Oraşului Sfânt, ceea ce amplifică mult clivajul dintre Washington şi Ierusalim.

În context, analiştii consideră că şi mai importantă decât discuţiile lui Netanyahu cu premierul italian Silvio Berlusconi şi cu preşedintele Franţei, Sarkozy, ar putea să fie întrevederea de la Paris a primului-ministru israelian cu emisarul special american în Orientul Mijlociu, George Mitchell.

Evident, în convorbirile sale cu oficialii europeni, Netanyahu a atras atenţia din nou asupra pericolului reprezentat de regimul islamist de la Teheran şi de ambiţiile nucleare ale unei ţări al cărei preşedinte a negat Holocaustul. Optând pentru reprimarea brutală a protestelor interne, regimul iranian şi-a arătat adevărata faţă, ceea ce, în opinia statului evreu ar trebui să convingă comunitatea internaţională să-şi sporească eforturile de a-l împiedica să-şi procure arme nucleare.

Dar şi în această chestiune Franţa nu pare deloc dispusă să renunţe la politica ei oficială, de excludere a oricărei opţiuni militare din raporturile cu Iranul. În plus, atât Italia cât şi Franţa întreţin fructuoase relaţiile comerciale cu republica islamică, un motiv de îngrijorare suplimentar pentru autorităţile israeliene. În fine, diplomaţia pariziană a dat în ultime vreme semne alarmante indicând posibila renunţare la politica de izolare a grupării teroriste Hamas, o organizaţie islamistă radicală, susţinută şi finanţată de Iran şi de Siria.

Toate acestea, dimpreună cu lipsa unei condamnări americane mai ferme a conducerii de la Teheran pentru teroarea dezlănţuită în Iran şi crescândele presiuni exercitate asupra Israelului de administraţia Obama sunt considerate frecvent în teritoriile palestiniene şi în genere, în lumea islamică, semne clare de slăbiciune occidentală. Or, această interpretare afectează direct interesele statului evreu şi mai cu seamă potenţialul său disuasiv, în măsura în care Israelul e perceput în ţările arabe şi musulmane drept un "avanpost colonialist" apusean, aflat în aceeaşi degringoladă ca întregul occident.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu